Discursul Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
al Constantinopolului
în Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor din Assisi
vineri, 28 octombrie 2011
Sanctitate, Eminenţe, Excelenţe,
Reprezentanţi ai diferitelor religii din lume,
Doamnelor şi Domnilor,
Dragi prieteni,
Orice dialog autentic poartă în sine germenii unei metamorfoze care trebuie realizată. Natura acestei transformări constituie o convertire care ne face să ieşim din particularismele noastre pentru a nu-l mai considera pe celălalt ca obiect de indiferenţă, ci ca subiect de relaţie.
Pentru că, din indiferenţă se naşte ura, din indiferenţă se naşte conflictul, din indiferenţa se naşte violenţa. Împotriva acestor rele numai dialogul este o soluţie care poate fi parcursă pe termen lung. Rolul nostru, fiind conducători religioşi, este mai ales acela de a-l promova şi de a arăta prin intermediul exemplului nostru zilnic că noi nu trăim numai unii împotriva altora, sau unii alături de alţii, ci mai degrabă unii împreună cu alţii, într-un spirit de pace, de solidaritate şi de fraternitate. Însă pentru a ajunge la acest scop, dialogul cere o răsturnare completă a modului nostru de a fi în lume. Auzim bine glasurile celor care exaltă protecţionismul, pentru că mondializarea poartă în sine un curent relativist care generează, prin opoziţie, replieri comunitariste şi identitare, în care se ascunde duşmănia. Pentru aceasta angajarea noastră nu trebuie să se limiteze numai la o muncă în exteriorul comunităţilor noastre, ci este oportun ca să înţeleagă şi logicile ad intra. Responsabilitatea noastră ajunge să fie atunci cu atât mai mare şi organizarea acestei întâlniri pentru pace la Assisi asumă toată importanţa sa. Nu e vorba, aşa cum insinuează unii, de a face dialog interreligios, sau un dialog ecumenic, într-o perspectivă sincretistă.
Dimpotrivă, viziunea pe care noi o lăudăm în dialogul interreligios are un sens cu totul deosebit care derivă din însăşi capacitatea religiilor de investi în domeniul societăţii pentru a promova pacea în ea. Acesta este spiritul din Assisi, aceasta este şi calea pe care Patriarhia Ecumenică din Constantinopol s-a angajat de mulţi ani.
Şi astăzi, la douăzeci şi cinci de ani după prima întâlnire convocată de Fericitul Ioan Paul al II-lea chiar aici la Assisi, la zece ani după dramaticele evenimente de la 11 septembrie şi în momentul în care “primăverile arabe” nu au pus capăt tensiunilor intercomunitare, locul religiilor printre fermenţii care sunt în desfăşurare în lume rămâne ambiguu. De fapt, noi continuăm să ne temem de marginalizarea crescută a comunităţilor creştine din Orientul Mijlociu. Trebuie să ne opunem deformării mesajului religiilor şi al simbolurilor lor din partea autorilor de violenţă. A dezvolta religiosul prin religiosul însuşi, aceasta este exigenţa necesară pentru a promova dimensiunea umanitară a unei figuri a divinului care se vrea milostiv, drept şi iubitor.
Pentru aceasta responsabilii religiilor trebuie să-şi asume procesul de restabilire a păcii. Pentru că singurul mod de a ne ridica împotriva instrumentalizării războinice a religiilor este să condamnăm cu fermitate războiul şi conflictele şi să ne punem ca mediatori de pace şi de reconciliere.
Sanctitate, acestea sunt câteva elemente pe care vrem să le prezentăm reflecţiei generale în cadrul acestei noi întâlniri de la Assisi, convergerii în favoarea unei reconcilieri globale a omului cu Dumnezeu, a omului cu el însuşi, dar şi a omului cu ambientul. Pentru că altruismul nu se poate limita numai la relaţiile din interiorul umanităţii. Cine spune “că este în relaţie” face referinţă şi la experienţa extinsă a alterităţii, până la natura însăşi ca o creaţie a lui Dumnezeu.
Aşadar dialogul nostru este reconciliere. Noi toţi ne recunoaştem în această expresie din Fericiri: “Fericiţi făcătorii de pace pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Această responsabilitate nu este pur şi simplu verbală, ea aşteaptă de la noi ca să fim fideli faţă de credinţa noastră, fideli faţă de planul lui Dumnezeu cu privire la lume, răspunzând la ceea ce el cere. Fie ca noi să putem fi semnele acestei angajări! Numai atunci pacea pe care o căutăm, această comoară atât de scumpă de obţinut şi din păcate aşa de uşor de pierdut, va străluci în lume.
Să-l rugăm pe Domnul Dumnezeul nostru ca să acorde lumii harul său şi ca să ne inspire să fim pelerini ai adevărului şi ai păcii.
Traducător: pr. Mihai Pătraşcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius