Dacă ar fi să se toarne un film despre istoricul acestei clădiri, l-ar putea numi foarte bine The story of the Astoria. E bine cunoscuta clădire de la începutul străzii Horea din Cluj, numită astfel după un hotel celebru din Viena şi având aproape un secol aceeaşi funcţie. Ghidul nostru de serviciu, profesorul Vladimir Bogosavlievici, ne conduce prin împrejurările acestui edificiu elegant, cu o formă trapezoidală, dictată de cele două artere importante de circulaţie de pe flancuri.
Vladimir Bogosavlievici: Este o construcţie în stil secesionist. Astfel de clădiri le vezi în Viena, le vezi în Budapesta (şi în zona Europei Centrale în general). Clădirea a fost realizată în 1903 şi a funcţionat ca hotel. Unde este Astoria astăzi, iniţial a fost o mănăstire în Evul Mediu, a sfântului Egidius. Ulterior a fost un restaurant mai rău-famat, Mielul alb, frecventat de lumea interlopă care locuia pe actuala stradă Dragalina. Şi sigur, acolo existau o serie de “biblioteci” pentru plăcerile lumeşti. Ea a fost hotel înainte de Primul Război Mondial şi în perioada interbelică, deci până în 1990 a funcţionat ca hotel. Era unul dintre cele cinci hoteluri care erau pe direcţia actualei străzi Regele Ferdinand, până la gară.
Din hotel, clădirea Astoria devine, printr-un concurs de împrejurări, sediul Camerei de Comerţ Cluj, proaspăt reînfiinţată după revoluţie (un compromis juridic la care s-a ajuns pentru ca autorităţile să rămână în sediul de odinioară al instituţiei, ocupat şi azi de prefectură).
Ştefan Dimitriu (preşedinte al Camerei de Comerţ Cluj): Ca locaţie în care şi-a desfăşurat activitatea, aş aminti sediul actual al Prefecturii Cluj, clădire construită, gestionată de către Camera de Comerţ şi Industrie (mai puţin perioada 1914-1921, când ea este rechiziţionată de către Armata Română, iar după pacea de la Paris este dată înapoi). În 1947, a apărut o nouă lege a camerelor de comerţ, prin care toată activitatea a camerelor era gestionată de Camera de Comerţ a României, cele teritoriale fiind practic anulate. În 1991 se reînfiinţează camerele teritoriale, respectiv judeţene. La solicitarea noastră de a ni se reda justiţia corectă, refuză să ne dea imobilul înapoi, moment în care prefectul de atunci al judeţului Cluj, Grigore Zanc, insistă pe lângă ministrul turismului şi cumpărăm de la Turism Transilvania clădirea Astoria, în care funcţionăm şi astăzi.
Clădirea Astoria e un exemplu de istorie mai puţin ştiută a Clujului pentru noi, dar şi pentru generaţia tânără care ne succede. La liceul Gheorghe Bariţiu există un cerc de exploratori ai Clujului, care vrea să-I facă pe adolescenţi să înveţe istoria în stradă, o istorie mult mai vie decât cea pe care o găsesc în manuale. Sonia Lujerdean conduce această echipă de exploratori.
Sonia Lujerdean: Treceam pe lângă monumente sau pe străzi şi nu ştiam ce sunt şi istoria lor. Şi atunci am spus: “Hai să ieşim, să vedem şi altfel Clujul, nu numai localurile şi terasele pe care le ştim deja”. Şi am aflat că de fapt şi acele localuri au fost înfiinţate în subsoluri care pe vremuri erau pivniţe, sau erau puşi oameni acolo (erau un fel de închisori). În fiecare zi descoperim şi învăţăm lucruri noi, pentru că la fiecare colţ de stradă este cel puţin o biserică, o clădire sau un monument, un obelisc care semnifică ceva pentru Cluj şi merită să le ştim. Este şi o activitate foarte relaxantă, pentru că umblăm foarte mult pe jos şi vedem foarte multe. Şi am văzut că ce facem noi în sala de clasă nu se poate compara cu ce facem noi pe teren. Altfel asimilăm când vedem, când punem mâna şi când auzim explicaţiile domnului profesor, decât atunci când doar citim despre materialul respectiv.
Andrea Nagy/Ovidiu Moldovan
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius