Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Noiembrie 2014 (6)

pe-o gură de han

în plopii impari

migrează silabe de rugă

şi nuduri dispar

prin golfuri de ceaţă,

pagode de crini

pe frunzele moarte

se zbat peste brume

cu dorul de viaţă.

o harfă-i văzduhul

şi frunzele zburdă,

gura de rai

în vâltori de potop,

trec păsări

pe –un cer de leurdă

precum caii de vis

pe-un câmp în galop.

retrage-te, poete,

pe-o gură de han

bea vin din podgoria

viselor…

trecătoare mai sunt toate…

toate-s trecătoare, dragă,

sentiment torențial,

a trecut o vară-ntreagă,

am suit încă un deal,

a trecut și toamna bearcă

frunzele filozofau,

ne-nvăța Socrate, parcă,

oamenii încă oftau,

iar decembrie ne țese

lungi covoare de zăpadă,

plouă, Doamne, cu mirese,

tot norocul să ne vadă,

Penelopa pânza-și țese,

așteptând a câta oară,

ninge, Doamne, îngerii

în covoare de alb pur,

peste…

poemul meu se pierde-n toamnă

poemul meu

se pierde-n toamna

ce-și scutură frunzele

pe umărul munților,

apele curg în eternitate,

buciumă codrul,

e vremea nunților.

cântă Iancu

din șapte fluiere,

peste Carpații noștri

de dor,

se-aude doina

prin Apuseni,

toamna copacii

nu mor.

poemul meu

spre stele zboară

curg rimele

ca apele-n prund,

se-aude buciumul

a câta oară

jelind…

amânare

Eu fac un pas şi mut o zi

Între a fi şi a nu fi

Şi ca să nu trăiesc în van,

Mai mut o toamnă şi un an.

Mai mut o toamnă înspre veci

Prin timpurile noastre seci

Şi mai amân o iarnă iar

Din calendarul iulian.

Amân şi iarna care vine

Cu sărbătorile creştine,

Las libere divine punţi

Să treacă moartea peste munţi.

Mă plimb uşor ca printre astre,

Prin depărtările albastre,

Şi orb, bătrân, ca şi Homer

Mă…

elegia toamnei

a căzut în toamnă amurgul plin de somn,

în mine întârzie o linişte suspectă,

cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte

şi din oglinda goală răsar culori de orgă;

se scaldă-n bruma dealurilor zarea

şi eu măsor cu ochiul depăratarea,

tăcere e ca la-nceputul lumii,

fior rotund ce moare ca un dor,

eu îmi aştern în mine pat de taină

ca să visez în el ce mi-a fost drag:

ochiul tău de cicoare şi buza trandafir,

salcie…

apus

noiembrie -n gravuri de catifea,

încă mai sunt ţipete prin grădină

şi frunzişul care lunecă galben

încă mai sună a ocarină spartă,

prin ziua scurtă se revarsă uşor

picuri de amintiri, fluvii moarte,

turme de dealuri din copilărie,

podgorii şi pescăruşi desenaţi pe cer,

chipuri şi voci care-au murit

în sufletul meu, şi mereu clopotele

depărtându-se ca nişte cirezi

într-o pădure de vis prădată

de flutiri albi şi de…