Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Septembrie 2013 (8)

generația blestemată

noi am iubit pe furiș,

noi am băut pe furiș,

noi ne-am văzut pe furiș,

asta s-a văzut

la ieșirea din labirint

noi tot ce-am făcut,

am făcut pe furiș,

deliciile azurului

le-am contemplat tot pe furiș,

pasărea ce se hrănea

cu lumină de lună

am privit-o tot pe furiș

femeia s-a dus,

o, diană, peste frumusețea ei

tot pe furiș,

absența ei am strâns-o-n brațe,

sfințind-o cu…

refecții

se spânzură de cer privirea mea

și toamna-mi cântă dulce la ureche,

stau seara-n pragul meu de veghe

să văd cum licurește prima stea.

doar umbre negre și-amintiri târzii

apar prin norii care stau să cadă

și trec prin fața mea, o promenadă,

tot așteptându-te iubito ca să vii.

tăcerea-ți mi-a adus melancolia,

izvoare albastre susură prin munți,

foșnesc a toamnă plopii cei cărunți,

a tăcut tristă-n cuiburi…

plouă

toamnele vin cu despletiri de frunze

într-un concert de dor vivaldian

cocorii desenează geometrii pe cer

triunghiuri care urcă dealuri sure

se-ascund apoi în nori până ce pier

lăsând în urmă răni de roșu-aprins

și-n suflete melancolii ascunse

coboară seara pe pădurea-n flăcări

mormânt de liniști cade în abis

prin umbrele ce plâng adesea-n noi

și ne ucid plăcerile din vis

plouă la toamne grele peste mine

ca-ntr-un potop…

seară de toamnă

pe cerul serii orizontul doarme,

mijește dintre plopi un corn de lună,

se-așterne aur pe poteci pustii

și toamna asta parcă e nebună.

în colț de umbre șoaptele apun

în dulci melancolii verlaine-iene,

pe un covor de frunze eu adun

flori veștede de maci și zânziene.

sub cerul infinit și plin de har

un lampadar cu stele luminează

o noapte magică ca de cleștar

în care toamna asta delirează.

mă văd adesea ca…

„JURNALUL FERICIRII”- de N. STEINHARDT

„comedia inumană” a universului concentraționar comunist

În peregrinările mele ca dascăl prin satele patriei am intrat în casa unui elev al cărui bunic venise proaspăt din închisorile comuniste. L-am găsit lângă sobă, aproape un cadavru, era speriat, cu ochii rătăciți și refuza să vorbească. Atât mi-a zis : „Eu am stat în celulă cu Steinhardt!” Vorbea încet și se uita în toate părțile. „N-am voie să spun mai multe, am jurat că-mi pun lacăt…

ah pădurea mea de taină

ah pădurile noastre albastre

din care-am ieșit la lumină târziu

și-au rărit de tine frunza toamnă

poezia lor cea dulce a zburat în infinit

în vârtejuri aiurite eminescizând candori

și bacoviind durerea unei veștejite flori

ceruri vinete se-arată peste zorii care vin

vor cădea zăpezi în iarnă

albe vise din trecut care ne vor aminti

că suntem fluturi de noapte

în cochilii de mătase paradoxuri renăscute

peste…

știu că am să plec

știu că am să plec din tine lume supărat

am trecut așa de repede prin tine

ca un meteor pe cerul înnorat

ce a căzut în marea de destine

știu că am să plec spre alte lumi

dincolo de lumea noastră fadă

atingând doar tainicele culmi

în albastre zări ca de zăpadă

știu că muritori suntem cu toții

și-n toamnă ramurile plâng a moarte

ne fură viața câteodată hoții

lăsând doar amintirea într-o carte

mai știu…

mărie

tot mi-e dor și iar mi-e dor,

să beau vin dintr-un ulcior

și ulcioru-aș vrea să fie,

gura ta, dragă mărie,

astăzi s-a oprit la poartă

toamna cu coșul de toartă

și-a venit așa în șoapte

să-ți aducă mere coapte

și cu toamna hop și eu

c-un dar de la dumnezeu,

ți-am adus vreo cinici inele,

să ne poarte către stele

și-n petalele de vis

să îmi dai ce mi-ai proms,

frunze moarte însingurate

să ne spele de…