Pentru Sibiu – Salonul național de carte religioasă (anul acesta în noiembrie) este unul dintre marile evenimente spirituale, chiar dacă nu atrage toate categoriile de oameni – în speță cei simpli, care nu au obiceiul cititului, dar și dintre cei cu pretenții, care nu au obiceiul înțelepciunii… Acolo a putut fi întâlnit unul dintre autorii sibieni mai speciali – prof. Manuel Valeriu, mereu un interlocutor extrem de interesant și interesat întru cele ale culturii.
Am participat, în 2012, la conferința doctorului Pavel Chirilă, venit în Sibiu la invitația prof. Manuel Valeriu, care a fost și moderatorul conferinței. Peste un an, în 2013, prof. M. Valeriu lansa o carte pe care a tradus-o și prefațat-o, autor fiind universitarul american Thomas Molnar. Am fost la lansare, am cumpărat cartea, iar peste exact un an, în nov. 2014, la Salonul de carte religioasă de la Biblioteca Astra, M. Valeriu și-a lansat și el o carte, dedicată prof. Molnar, despre care aflam că a fost și deținut politic. A urmat alt titlu în 2015, unde, printre alți intelectuali de prestigiu, e citat iarăși prof. univ. Molnar.
– Domnule Manuel Valeriu, se pare ca e autorul dv. preferat !
– Având câteva dintre cărțile profesorului Thomas Molnar în bibliotecă, m-am hotărât să traduc una dintre ele. M-a impresionat cultura acestui om și m-am regăsit mult în felul său de a vedea lumea contemporană. El scrisese 12 cărți în franceză. Pe care s-o traduc ? Toate spuneau câte ceva interesant, cu totul altceva decât ce se spune de obicei . I-am scris în Statele Unite, am primit răspuns prin intermediul unei cunoștințe apropiate de-a domniei sale. Am aflat că profesorul Molnar era destul de bolnav. Am fost plăcut surprins când am primit un pachet cu patru titluri scrise de domnul profesor. Dar ce m-a mișcat cel mai mult a fost un bilet scris de mână de domnia-sa, greu lizibil, se cunoștea că de-abia mai poate scrie, din cauza suferinței. Mesajul de încurajare scris cu atâta efort, pe care l-am primit de la acest mare cărturar, m-a mobilizat în acțiunile mele ulterioare. Deși Jean Renaud, filosoful canadian care realizase o carte de dialoguri cu Thomas Molnar, mi-a comunicat că nu e sigur dacă starea sănătății îi mai permite să vorbească la telefon, eu l-am sunat de ziua sa pe profesorul Molnar. Deși avea vocea slăbită, simțeam o eleganță culturală ce se degaja din conversația purtată. Eleganța unui gentleman dintr-o lume apusă. Nu vă povestesc ce emoții am avut când am vorbit cu marele profesor Molnar. Avem onoarea să-l ascult pe unul dintre ultimii mari cărturari ai secolului ! Avea o memorie absolut fabuloasă. Și-a amintit și de orașul Sibiu… cu toate că el locuise la Oradea, toți cei zece ani petrecuți în România. L-am întrebat ce carte ar dori să-i traduc în limba română și mi-a spus că „Moi, Symmaque; L’âme et la machine” este cartea lui de suflet. Am fost avertizat de cunoștința domnului profesor că nu va fi ușor să traduc această carte. Pe parcurs, am realizat mai bine acest lucru.
Molnar a fost un maghiar care a trăit în Statele Unite, deci folosea limba engleză, dar a scris și în franceză, 12 cărți, iar alte două în italiană…
– Mărturisesc că nu știam nimic despre acest autor.
– Telefonul pe care i l-am dat l-a bucurat mult, fiindcă presa nu mai scria despre el și nici cunoscuții nu prea îl mai sunau. A plecat nu mult după aceea în lumea de dincolo, cu speranța că îi va mai apărea o carte tradusă, că lumea nu l-a uitat definitiv și că mai sunt oameni care prețuiesc profunzimea operei sale, ce însumează 44 de cărți. Traducerea lucrării „Eu, Simah, prefectul Romei; Omul și mașina” a apărut în 2013. Ea m-a ajutat să văd mai bine mersul lucrurilor din lumea de azi și m-am gândit să scriu și eu o carte, inspirat de cea pe care tocmai o tradusesem. Așa s-a născut „Invitație la lectură; De ce nu sunt toate roz ? „, care a apărut în noiembrie 2014, fiind lansată la Biblioteca Astra. Scriitorul Titi Damian a scris o recenzie în ziarul Tribuna de Sibiu, unde spune, la început, că această carte reprezintă „sunetul unui clopot tras pentru a trezi conștiințe”…
– În consonanță cu privirea critică asupra civilizației de azi din aceste lucrări, putem să vorbim și despre „sărbătorile furate”, prin secularizarea lumii noastre, respectiv renunțarea de bună-voie la comorile spirituale care sunt hrana bună pentru suflet!
Până la următoarea întâlnire, cei doi autori urează cititorilor ca nașterea Domnului Iisus Hristos să le aducă lumină în suflete!
(va urma)
