Aleksandr Sergheevici Puskin : POEZII

[judit ionescu]

 

 

Alexandr Puskin - Fântânii din Bahcisarai

 

Fântâna a iubirii, vie!
Doi trandafiri ti-aduc în dar.
Soptirea ta mi-e draga mie,
Poeticul tau plâns, amar.

Ma scalda ca-ntr-o roua rece
O pulbere de-argint curat.
Curgi, drag izvor, si te petrece!
Sopteste-mi tot ce s-a-ntâmplat…

Fântâna-a dragostei, amara!
Pe-a tale lespezi am slavit
Iubita, departata tara.
Tu de Maria n-ai grait…

O, pala stea-n saraiul mare!
Si-aici uitarea te-a închis?
Maria si Zarema oare
Sunt numai umbra unui vis?

Sau poate a gândului aripa
Într-un pustiu a zugravit
Un vis care-a tinut o clipa,
De suflet în zadar râvnit?

 

Alexandr Puskin - Versuri scrise într-o noapte de insomnie

 

Noapte, nici un licarit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picura monotonie
Ornicul neobosit.
Soapta Parcelor vrajeste,
Viata fuge soriceste:
Prin unghere a fosnit…
Somnul noptii e trudit,
Si urâtul greu m-apasa…
Ce urziti în miez de noapte,
Obsedante, triste soapte?
E mustrarea neînteleasa,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-ati spus?
M-ati chemat? Cum sa va-ncheg,
Tâlcul sa vi-l înteleg?…

 

Alexandr Puskin - Dimineata de iarna

 

Ce zi frumoasa! Ger si soare.
Iubita mea, mai dormi tu, oare?
Deschide ochii larg si sari
Din somnul dulce. Iata zorii.
Acum în calea Aurorii
Ca Steaua Nordului rasari.

Aseara viscolea într-una.
Arar iesea pe ceruri luna
Din nouri, si-o asemanam
Cu-o palida, galbuie pata.
Iar tu stateai îngândurata...
Si-acuma... uita-te pe geam:

Albastru-i cerul, si covoare
De nea se-ntind lucind la soare.
Copacii în padure-s goi
Si negri. Brazii verzi se-mbraca
În stravezie promoroaca,
Si râu-i sclipitor de sloi.

Pluteste-odaia-ntr-o lumina
De chihlimbar, si soba plina
Trosneste. E placut aici;
Visarea lânga foc e buna...
Dar dac-as spune-acum sa puna
Pe roib la sanie?... Ce zici?

Pe pârtii sa zburam, departe,
Pe unde calu-o sa ne poarte
Atât de zbuciumat în frâu:
Pe câmpul cu zapada groasa,
Si prin padurea ieri stufoasa;
Si pe la mult iubitul râu.

[Nicoleta Cimpoae]

Citești și-ai mai tot citi ... superbe versurii!!!

Drum de iarnă, A. S. Puskin
(traducere de George Lesnea)

Luna se strecoară-alene
Printre ceţi, cernând scântei,
Şi pe Tristele poeme,
Varsă trist lumina ei.

Pe întinsul drum iernatic,
Troica lunecă în zbor,
Clopoţelul singuratic
Clinchetă chinuitor.

Surugiul pune-n cântec
Ceva scump, natal şi sfânt:
Când al doilea descântec,
Când al inimii avânt ...

Nici lumini nu sunt, nici sate,
Frig, pustiu, zăpezi ... Şi doar
Stâlpii verstelor vârstate,
Dinaintea mea răsar ...

Mi-i urât ... Dar mâine, Nina,
Va zâmbi în faţa mea,
Focu-şi va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.

Minutarul, făr-odihnă,
Drumul său şi-l va urma,
Pe noi singuri stând în tihnă
Miezul nopţii ne-o lăsa.

Surugiul, cum i-e felul,
Moţăie. Sunt trist, mi-e dor ...
Luna-n ceaţă; clopoţelul
Clinchetă chinuitor ...