Dați-vă naibii!

[Aurel Conțu]

Totul arată ca după o zi apăsătoare de muncă

parcă  aud scârțâitul strident al cheii în broască

zgomotul surd al pașilor  pe covorul din sufragerie

pălăria înfiptă în mahonul lucios al mesei de oaspeți

lângă eterna scrumieră goală și sicla de whisky

clinchetul de pian melancolic al gheții și cristalului atingând marginile paharului

apa gâlgâind insolent în bideul de porțelan

și văd balerina care se înalță într-un rond de jambe din fumul albastru al țigării de foi

dați-vă naibii cu pandemia voastră nenorocită

cu starea voastră de alertă jalnică 

îmi iau porția trivială de whisky și tutun... la domiciliu

cafeneaua doamnei Warren s-a închis încă din noiembrie anul trecut

totul s-a închis

gravităm imprecis în jurul propriilor vieți pe aceeași orbită a fricii

profeți mincinoși exacerbează teama de virusul gripei

Ebola  și SARS par niște copii mici pe lângă Corona

hait!

unii vor ca libertățile noastre ancestrale să fie date deoparte

să facă loc „libertăților” lor mici

necuprinse în nicio constituție

dați-vă naibii laureați ai Premiului Nobel care vă contraziceți unii cu alții

marele Hipocarate se răsucește-n mormânt

Justiția lumii e surdă și oarbă

la propriu

lăsați-mă în pace cu țigara și sticla mea de whisky

în care găsesc mai mult adevăr decât în toate tratatele voastre exhaustive de virusologie...