Din elicopter, cel mai mare parc al Bucureștiului pare o îmbinare fericită de natură și sport. În realitate, spațiul verde din Herăstrău este cotropit de baruri și restaurante.Herăstrău, cel mai mare parc al capitalei este, teoretic, foarte protejat de lege, astfel încât să-și poată păstra scopul pentru care a fost creat: o oază de natură, relaxare, agrement, cultură, sport.
Text și foto: Helmut Ignat
Cu ocazia unei declarații nervoase a viceprimarului capitalei, dl. Aurelian Bădulescu, am aflat cu surprindere că autoritățile locale știu că există în parcul Herăstrău terase fără autorizație de 30 de ani, deținute de șpăgari care dau de mâncare procurorilor și polițiștilor!
Se pune întrebarea firească: de ce nu a făcut nimic pentru eliberarea spațiului verde și al luciului de apă ocupate ilegal, pentru stoparea poluării fonice de noapte, pentru redarea funcțiilor firești ale parcului – relaxare, sport, contemplarea naturii? Sau poate a făcut, dar nu se știe; așa că propunem efectuarea și publicarea unui audit pe tema legalității restaurantelor și cluburilor din Herăstrău. Republicăm un articol din 2016, anul instalării actualei echipe la conducerea Primăriei Capitalei.
Planul Urbanistic Zonal – Zone Construite Protejate îl amplasează în Zona Protejată nr. 83, parcuri istorice, subzona V1c – spații plantate protejate, prevăzând un nivel maxim pentru valorile arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural în ansamblul lor, unde „nu sunt permise decât intervenții care conservă și potențează gruparea ca atare“.
În ultimii ani însă Herăstrăul a căzut pradă unei specii invazive: barurile și restaurantele care ocupă spațiile verzi prin metode inventive și netransparente, fără să fi fost vreodată tras la răspundere cineva. La o solicitare de clarificare a situației, Primăria Municipiului București spune că un răspuns pertinent ar trebui să fie „o sinteză statistică laborioasă“ a răspunsurilor mai multor direcții și administrații (Direcția de mediu, Direcția de evidență a patrimoniului, ALPAB, Primăria Sectorului 1 etc.), pentru că „problemele sunt diverse și complexe“. Ulterior, aveam să „înregistrez“ 13 nume de instituții/direcții/servicii/agenții/gărzi cu activități teoretic reglementate în detaliu, rezultatul final fiind o incredibilă lipsă de responsabilitate.
PUZ-ul detaliat elaborat de Facultatea de Urbanism în 2004 constata schimbările funcțiunilor normale ale parcului, enumera 48 de unități de alimentație publică, peste cele 4 existente în proiectul parcului, și propunea „demolarea tuturor restaurantelor, teraselor și anexelor acestora fără autorizație de construcție sau care afectează calitatea mediului natural și/sau construit, precum și reconversia construcțiilor și a amenajărilor nautice (cluburi, depozitari, platforme și anexe) ca în proiectul inițial al parcului (cf. și PUG pentru București)“. După expirare, acest PUZ, care oricum nu era respectat, nu a mai fost prelungit de către CGMB.
„Avem aproape 2.800 de construcții ilegale făcute pe spațiul verde“ – declara fostul primar general Sorin Oprescu. O simplă căutare pe Google relevă zeci de articole de presă în care se vorbește despre „terasele ilegale“ din Herăstrău.
Unele sunt desființate, dar apar altele… Obținerea informațiilor este anevoioasă; deși în speță este o construcție pe domeniul public și spațiu protejat, doar pentru dreptul de a privi (nu și de a copia) documentația unei autorizații de construire trebuie „să faceți dovada că sunteți direct interesat sau potențial afectat de investițiile din…“ (răspunsul Direcției de Urbanism din PMB). Până și identificarea oricărei construcții este o mare încercare, pentru că toate cele aflate în partea de NE a parcului (adică zeci de entități) au aceeași adresă: Șos. Nordului 7-9!
În lipsa unei viziuni și a unor planuri coerente, oamenii dornici de recreere sănătoasă trebuie să suporte un interminabil mix de șantiere, garduri și ruine, muzică de la terase și uneori de la manifestări „culturale.“
Procesul de „cârciumizare“ s-a desfășurat în general după o rețetă simplă de legalitate: înființarea „unităților de alimentație publică“ pe orice amprentă a unei construcții aflate în planul parcului (toaletă publică, club sportiv, clădire administrativă, ponton nautic…). Prin vânzare, închiriere, concesionare, asociere, eventual prin extinderi inițiale sau ulterioare, dintr-o entitate unitară a patrimoniului public, un cadru natural cu funcțiuni clare de odihnă, cultură, sport, agrement, o oază de liniște pentru locuitorii stresați un mijloc esențial de a obișnui copiii cu mișcarea în aer liber, parcul și-a schimbat astfel misiunea urbană și socială. Bineînțeles, totul fiind „perfect legal“ – așa cum preciza Vasile Gherasim, fostul primar al Sectorului 1, întrebat în legătură cu vânzarea la preț atractiv a două clădiri administrative, devenite, desigur, restaurante.
Garduri, bariere, clădiri care obstrucționează priveliștea, terase în construcție sau abandonate, miros de grătar în loc de cel al florilor, „bubuială“ din boxe în locul cântecului păsărilor sau al clipocitului apei. „Muzicile“ teraselor se suprapun, răzbătînd, bineînțeles, și pe spațiile verzi învecinate și pe alei, după bunul plac al ospătarilor aflați în concurență directă.
Bogdan Tănase, director la Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB), spune că legalitatea construcțiilor care funcționează ca alimentație publică, modul lor de autorizare și reglementarea lor urbanistică nu intră în sfera de competență a instituției pe care o conduce. Dar instituția, a cărei misiune este „administrarea eficientă a patrimoniului, îmbinând responsabilitatea de a conserva și de a îmbogăți moștenirea naturală și culturală cu eforturile de a crește oportunitățile de agrement, educație și recreere“, e beneficiar, alături de o firmă privată (printr-un contract „de asociere în participațiune“), al unei construcții noi în Herăstrău, cu dotări vizibile exclusive de bar-restaurant, în baza unei autorizații de amenajări constructive existente pentru redeschiderea unui club nautic…
Parcul Herăstrău a fost cândva un important centru de practicare a sportului. Dacă practicanții tenisului mai rezistă printre grătare și boxe, iar „joggerii“ și bicicliștii își fac loc pe aleile devenite neîncăpătoare, sportul nautic a fost distrus. Pe Lacul Herăstrău au vâslit de-a lungul anilor mii de sportivi legitimați, sute de medaliați naționali și mari campioni și antrenori.
România a ajuns din „Top 10“ la Olimpiade undeva în pluton. Scăderea interesului tinerilor pentru sport, scăderea potențialului biologic al populației datorită sistemului de educație fizică deficitar, subfinanțarea bazei piramidei sportului duc inevitabil la diminuarea performanțelor de vârf. Sunt constatările Comitetului Olimpic și Sportiv Român, care își propune să sprijine activ (considerându-le „misiune“ și „obiective“) practicarea sportului de masă și îmbunătățirea sistemului care facilitează investițiile în sport. Până la apariția acestui sprijin activ, aproape toate bazele sportive nautice din Herăstrău au fost demolate, desființate sau li s-a schimbat destinația, adică exact ceea ce Legea 69/2000 („Legea sportului“) prevede clar că nu se poate întâmpla decât în anumite condiții și numai prin hotărâre de guvern.
Ultimele secții de caiac-canoe din Herăstrău, SS4 și SS6, se străduiau să supraviețuiască, mai mult datorită pasiunii antrenorilor și sportivilor. Anul acesta, același bar menționat mai sus, construit cu autorizație de refacere a clubului nautic (în asociere cu ALPAB), le-a blocat ieșirea spre stradă, distrugându-le și pontonul, vital pentru accesul la apă, pentru a face loc unui nou bar lacustru, iar situația hangarelor pentru bărci, folosite și ca sală de forță, este neclară, existând un permanent pericol de evacuare.
Elisabeta Lipă, considerată cea mai mare canotoare a lumii, fostă sportivă a Clubului Olimpia (dispărut de pe Herăstrău), președinte al Clubului Dinamo (cu baza nautică pe Herăstrău timp de 50 de ani), fost ministru al tineretului și sportului, menționa drept cauză a acestei situații „refuzul sistematic al autorităților locale de a prelungi contractele de închiriere cu cluburile sportive nautice“.
Sporturile nautice, de performanță sau doar de recreere, ar trebui să fie o activitate de bază pe lacul Herăstrău, dar acestea aproape au dispărut, în special din cauza înlocuirii cluburilor sportive cu restaurante și baruri.
Dl. Gheorghe Pătrașcu, arhitectul-șef al capitalei până în martie 2016, consideră că Parcul Herăstrău este „un exemplu de tratare neprofesionistă a subiectului“ și face o clasificare a cazurilor: ilegale, legale (cu aspectul discutabil al adecvării lor) și construcții care au la bază o autorizație legală (dar nerespectată, schimbându-se cel puțin funcționalitatea). De fapt, unele nu respectă în esență autorizarea. El propune un audit privind legalitatea tuturor amenajărilor și a drepturilor private dobândite, întocmirea unui PUZ, a unui proiect de reabilitare-restaurare și a unui regulament „clar, strict, dar nu absurd“, precum și înființarea unei entități competente, cu un scop real de administrare a unui parc cu statut special.
De exemplu, „Royal Parks“ administrează cele 8 parcuri istorice ale Londrei, urmând strategii și planuri de management de sute de pagini. Obiectivele principale: conservarea patrimoniului și recreerea sănătoasă. Ca urmare, Hyde Park, cu o vechime de aproape 400 de ani (comparabil cu Herăstrăul ca dimensiuni, mai vechi cu 300 de ani), are doar un restaurant, un bar și șase chioșcuri.
Conform proiectului, Herăstrăul ar trebui să aibă patru restaurante, dar în realitate există peste 40 de unități de alimentație publică funcționale sau dezafectate, care ocupă însă spațiul public, pentru că nimeni nu aduce locul la starea de spațiu verde, odată terminat „businessul“. Consultarea paginii web, a materialelor puse la dispoziția publicului și vizionarea oricărui parc londonez dezvăluie o prăpastie enormă între concepțiile și performanțele celor doi administratori (primăriile celor două orașe, RP vs. ALPAB).
Noul arhitect-șef, Adrian Bold, spune că sunt o mulțime de construcții care „par să ignore sancțiunile legii penale“ și consideră că acestea, împreună cu alte lucruri nocive, rezistă nedemolate în mod miraculos… Rămâne de văzut cum se va armoniza hotărârea declarată de a „curăța Parcul Herăstrău de toate aceste improvizații parazitare“ și de a „reda parcul tuturor celor care doresc să-l folosească pentru odihnă, relaxare sau sport“ cu cea a proprietarilor de terase și a protectorilor lor de a le menține cu orice preț.
Bucureștiul este un oraș zgomotos, înghesuit și sufocat. Are o densitate de 9.000 de locuitori/kmp, de trei ori mai mare decât a Vienei, Berlinului sau Budapestei. Calitatea aerului și suprafața spațiilor verzi sunt sub normele europene. Conservarea fiecărui metru de spațiu verde și găsirea unor soluții de extindere a devenit vitală.
„Există o erodare permanentă, dublată de o suprasolicitare excesivă și o eliminare prin extincție continuă a celor câtorva parcuri pe care Bucureștiul încă le mai are în patrimoniul său verde, și așa destul de diminuat și de fragmentat, pentru un oraș care este totuși o capitală europeană. Implementarea unor activități fără niciun fel de control și fără respectarea reglementărilor urbanistice legale este nu numai o formă de a diminua calitatea vieții și a sănătății locuitorilor, ci și de a îndepărta tot ceea ce este etică umană și urbană“ – spune dr. arh. Cerasella Crăciun, prodecan al Facultății de Urbanism.
Parcul Herăstrău face parte din patrimoniul istoric, cultural, natural și sportiv al capitalei României. Din fericire, nu a fost distrus iremediabil (așa cum s-a întâmplat cu alte sute de hectare de spațiu verde din București); mai are încă zone minunate și poate fi redat integral populației, pentru scopul lui firesc. Orice urbe are nevoie de baruri și restaurante excelente, dar dacă un megaoraș ca Londra a găsit soluții să nu le instaleze pe spațiile verzi ale orașului, ar trebui ca și administratorii Bucureștiului să înțeleagă că lucrurile nu trebuie amestecate
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius