Margareta Sterian – cea mai de seamă pictoriţă română din secolul XX ( 1897-1992)
Născută la Buzău, la 16 martie 1897, Margareta Sterian a învăţat la Şcoala Evanghelică din Bucureşti, avându-l printre profesori pe Ioan Slavici. Între anii 1926-28 se află la Paris, unde studiază arta şi istoria artelor plastice la Academia Ranson. Are prima expoziţie personală, la Bucureşti, în 1929. În acelaşi an, începe studii de sociologie şi colaborează cu Dimitrie Gusti, la Universitatea din Bucureşti. Este prietenă cu Lena Constante, soţul acesteia, Harry Brauner, folclorist, fratele pictorului Victor Brauner. A fost distinsă cu premii, a participat la numeroase expoziţii în ţară şi în alte ţări. În memoriile sale, Iordan Chimet a numit-o „Indian Woman” ( v. „Cartea cu prieteni”). În 1977, la Ed. Meridiane a apărut un album sub îngrijirea Olgăi Buşneag, a fost prezentată în mai toate dicţionarele despre pictorii din România, de opera ei s-au ocupat sau au scris Mac Constantinescu,Petru Comarnescu, Dan Hăulică, Nicolae Balotă, Dan Grigorescu, Amelia Pavel, Octavian Barbosa, Doinel Tronaru, Mircea Deac, Mariana Vida, Mircea Barzuca, Geo Şerban, Vasile Mocanu ş.a. În pictura Margaretei Sterian se resimt influenţele vechilor maeştri Ucello, Sassetta, a modernilor Picasso, Modigliani, Raoul Dufy, Marc Chagall(cunoscut personal la Paris), dar în mai mare măsură, inspiraţia a fost de origine folclorică, românească, datorită şi experienţei de colaboratoare a lui Gusti. Se regăsesc, astfel, post-impresionismul, constructivismul, fovismul, cromatica energică şi optimismul fermecător dau o nobleţe de înaltă clasă tablourilor ei de grup, de dans, de mişcare, peisaj, de circ, spectacole, portrete, natură moartă, flori, etc. A încetat din viaţă la 9 septembrie 1992, iar după un an a fost instituit premiul „Margareta Stetrian” al Muzeului Naţional de Artă al României.
Ca scriitor, ea s-a remarcat în poezie (1945, 1969), proză, evocări de călătorie, traduceri din literatura engleză şi americană.
Dintre picturi amintim doar cele care ne sunt la îndemână ca reproduceri – „Autoportret”, „Oglindire” ( suprarealist), „Măşti cu preot, chip şi himeră”, „Masca verde şi calul invadator”, „Patinaj în Cişmigiu”, „Nuntă evreiască”, „Imagine din Balcic” ( reper pentru mulţi pictori), ceramică de colorit şi formă cu totul originale, etc.
A cunoscut de-a lungul vieţii personalităţi precum Victor Brauner, Marcel Iancu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Ţuculescu ( care a comparat-o cu Oskar Kokoschka), Vasile Voiculescu,ş.a.
Poezia ei a fost apreciată de Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Edgar Papu, Geo Bogza, Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu,Ana Blandiana, Victor Felea, Lucian Raicu, ş.a. „Te privesc, norule şi ştiu că sunt sora ta/ te-nfiripi, te destrami, arzi, te-ntuneci”, scria poeta şi astfel a fost şi artista în redarea frumosului plastic.
autor Boris Marian, redactor al revistei Faleze de piatră
sursa foto: mirelapete.dexign.ro
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius