Romulus Demetrescu (6 decembrie 1892, Roman, judeţul Neamţ - 24 decembrie 1972, Bucureşti) - critic literar. Tatăl său, Gheorghe Em. Demetrescu, era funcţionar la Fabrica de Zahăr din Mărăşeşti. Demetrescu a învăţat la o şcoală primară din oraşul natal, apoi la Liceul Naţional din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1913.
Se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, dar războiul îl obligă să amâne încheierea studiilor până în 1918. Doi ani mai târziu, după ce termină şi cursurile Seminarului Pedagogic Universitar, îşi trece examenele de capacitate pentru limba română şi filosofie. Obţine un post la Liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj şi devine asistent la Catedra de psihologie a profesorului Florian Ştefănescu-Goangă (în 1923), iar ceva mai târziu, şi la Seminarul Pedagogic (în 1930). Din 1925 este doctor în filosofie, titlu obţinut cu teza Teoria cunoaşterii în istorie.
Evenimentele tragice ale anului 1940 îl obligă să se refugieze la Bucureşti, unde va fi profesor la Liceul „Spiru Haret” şi inspector general în Ministerul Educaţiei Naţionale. A debutat încă din liceu (1910), în paginile revistei „Activitatea tinerimii” de la Ploieşti, cu note şi recenzii. După 1920 se integrează relativ repede în atmosfera culturală a Clujului, îşi face prieteni printre universitari şi în mediul scriitoricesc, începe să colaboreze la revistele transilvănene.
Prima carte, Elemente de logică şi metodologie, de fapt un manual liceal, îi apare la Cluj în 1922. Va fi urmat de alte lucrări cu caracter didactic, manuale de limba română sau de logică, toate reluate în numeroase ediţii până în 1947. Deşi avea intenţia să-şi tipărească în volum şi contribuţiile de critică literară, manuscrisul fiind pregătit în 1940, împrejurările i-au fost potrivnice. După 1944, potrivit mărturisirii făcute în prefaţa la Tratatul elementar de logică (1947, ediţie revăzută şi completată a manualului din 1922), lucra la „un mare Tratat de logică”.
Din 1936 se numără printre membrii fondatori ai Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal. A publicat cronici şi articole dedicate actualităţii literare în „Unirea”, „Ardealul nostru”, „Vieaţa noastră”, „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială”, „Cele trei Crişuri”, „Ramuri”, „Societate de mâine”, „Transilvania”, „Familia”, „România literară”, „Abecedar”, „Pagini literare”, la care a făcut parte din comitetul de redacţie, „Însemnări ieşene” etc.
Prin demersul său critic, Demetrescu se situează între ultimii maiorescieni. Informaţia la care recurge, de sorginte în primul rând germană, dar îmbogăţită prin apelul la surse franceze, italiene etc., este utilizată cu discreţie şi adecvare. În acelaşi timp, se dovedeşte un observator atent al spaţiului literaturii autohtone, ţinându-se la curent cu aproape tot ce se publică, urmărind cu detaşare discuţiile şi polemicile epocii, dar intervenind rareori.
Cronicile, majoritatea analize extinse, construite cu echilibrul şi metoda logicianului, aduc, alături de o netăgăduită adâncime a observaţiei, argumentele unui spirit critic pe cât de ascuţit, pe atât de ponderat, de lucid. Interesul comentatorului este îndreptat mai ales spre scriitorii din Transilvania, cu atenţie fiind privită şi literatura din celelalte provincii româneşti.
Dintre autorii la care se referă nu lipsesc Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Octavian Goga, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Ion Minulescu, Mateiu I. Caragiale, dar îndeosebi ardelenii aflaţi, în deceniul al patrulea, la început de drum: Emil Giurgiuca, George Boldea, Ion Şiugariu, Teodor Murăşanu, Mihai Beniuc, Ştefan Baciu etc. Un anume didacticism, detectabil în insistenţa demonstraţiei şi în parantezele, rare totuşi, care colecţionează ezitările de stil din operele discutate, nu împovărează discursul critic, remarcabil şi, înainte de toate, individualizat prin ceea ce aduce profund şi, adesea, nou.
Opera literară
- Însemnări critice, ediţie îngrijită şi prefaţă de Nae Antonescu şi Dimitrie Danciu, 1979.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius