Presa sub presă – Mărturii despre cenzura din anii comunismului

[altmarius]

Postat de 

V. Brădăţeanu

 -http://www.rador.ro/2018/02/21/presa-sub-presa-marturii-despre-cenz...

21/02/2018

http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2018/02/agerpres_6705698-tipografie-300x195.jpeg 300w, http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2018/02/agerpres_6705698-tip... 768w, http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2018/02/agerpres_6705698-tip... 696w, http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2018/02/agerpres_6705698-tip... 647w" sizes="(max-width: 800px) 100vw, 800px" /> Tiparirea volumului 12 din Operele lui Stalin, intr-o tipografie din capitala.(1951)

Ingredientele „omului nou” de tip comunist au fost amestecate cu malaxoare puternice – propaganda, poliṭia politică şi cenzura -, model sovietic. Toate trei şi-au făcut treaba foarte bine, distrugând cultura română din temelii, formând o nouă elită, disciplinată şi profund devotată partidului unic. În cei peste 40 de ani de comunism creaṭia nu a fost niciodată liberă, iar noua gândire a fost aşezată pe un loc curăṭat de „tarele trecutului”.

Cenzura, folosită de altfel în toate regimurile totalitare, a avut ca scop impunerea „doctrinei clasei muncitoare” prin informaţii controlate până la detaliu. Începând din 1944, timp de cinci ani cenzura s-a exercitat prin intermediul câtorva instituṭii: Comisia Aliată de Control (dominată de sovietici), Ministerul Propagandei Naṭionale şi Cenzura Centrală Militară. Din 1949 până în 1977 a existat Direcţia Generală a Presei şi Ti­păriturilor, iar după desfiinṭarea acestei instituṭii a cenzurii autorităṭile comuniste au pretins că au renunṭat la a controla informaṭiile. În fapt, Secţia de Presă a CC al PCR a preluat această responsabilitate. O supraveghere extrem de riguroasă se făcea de la vârful Partidului Comunist Român şi de Nicolae Ceauşescu în mod direct, iar cenzorii răspândiṭi prin instituṭii erau uneltele. De altfel, în anii dictaturii ceauşiste se putea conta foarte mult şi pe autocenzură, pentru că oamenii din presă şi cultură ştiau deja ce aveau sau nu aveau voie să spună. Ziarele, revistele, literatura, artele şi chiar publicaṭiile ştiinṭifice erau controlate cu râvnă şi exces de zel, modelând o imagine complet distorsionată pe care autorităṭile comuniste o prezentau opiniei publice româneşti şi, într-o bună măsură, Occidentului.

Arhiva de istorie orală păstrează mărturiile unor ziarişti şi scriitori care vorbesc despre manifestările adesea hilare, ridicole sau groteşti ale cenzurii în epoca stalinistă şi ceauşistă. Vi le prezentăm într-un serial de câteva săptămâni, intitulat Presa sub presă.