771: Carol cel Mare devine conducătorul tuturor francilor

[altmariusistoric2]

PublimixCaleidoscop 

https://publimix.ro/blog/caleidoscop/771-Carol-cel-Mare

Frate, frate, dar domnia e mai presus

La 4 decembrie 771, regele Carloman I moare, lăsându-l pe fratele său, Carol, care avea să devină cel Mare, ca unic conducător al Regatului Francilor. Proaspătul lider a fost copleșit nu atât de durere, cât de perspectivele care i se deschideau odată cu acest eveniment. Tatăl lor, într-un moment neinspirat, divizase țara în două, pentru a oferi câte o felie fiecăruia dintre copii. Acest aranjament nu a contribuit chiar deloc la înfiriparea unor sentimente de iubire fraternă între cei doi.

Chiar și Carol cel Mare a fost mic

Carol ce Mare sau Charlemagne s-a născut, cu aproximație, prin anul 742, o vreme când serviciile de stare civilă lăsau mult de dorit, dovadă fiind faptul că nici locul nașterii nu este foarte clar. Părinții, însă, se cunosc cu exactitate: Bertrada din Laon și Pepin cel Scund, care, în ciuda staturii, a devenit regele francilor în 751. Fără un CV actualizat, informații despre educația sa nu sunt disponibile, însă ea a existat cu siguranță, deoarece, în viața sa de adult, Carol a dovedit o aplecare spre cultură, inițiind Renașterea Carolingiană și fiind familiarizat cu latina și greaca.

Biblioteca Ambrosiană, casa cărților valoroaseBiblioteca Ambrosiană, creată de Cardinalul Borromeo, adăpostește cărți, manuscrise, picturi și colecții de artă de mare valoare istorică și culturală

După moartea lui Pepin, în 768, regatul franc a fost divizat între cei doi frați: Carol și juniorul familiei, Carloman. Relația tensionată dintre ei este rezolvată pe cale naturală, prin moartea lui Carloman și preluarea puterii de către fratele său.

Un lider european

Carol cel Mare a preluat frâiele puterii și le-a ținut bine, tocmai până în 814. Francii, pe vremea aceea erau un trib germanic, răspândit pe teritoriile actuale ale Franței, Belgiei, Luxembourg-ului, Olandeiși Germaniei de Vest. Carol a simțit că are o misiune și s-a pus pe treabă. Visul său era să unească toate triburile germanice într-un singur regat și să îi convertească pe toți la creștinism. Abilitățile sale strategice, militare și diplomatice i-au fost de un real folos în atingerea acestor obiective. În anul 800, însuși Papa Leo al III-lea îl încoronează ca împărat al romanilor. Din această postură, a încurajat "Renașterea carolingiană", un curent de revigorare culturală și intelectuală în Europa. Istoria i-a rezervat titulatura de părinte al Europei, pentru rolul său în consolidarea creștinismului și unificarea teritorială din Vestul continentului.

Confruntat cu ostilitatea aristocrației romane, în 799, papa Leon al III-lea a fost îndepărtat din scaunul papal și arestat . A reușit să scape și s-a refugiat la curtea regelui francilor, Carol cel Mare. Cu ajutorul acestuia, revine la Roma și este reinstalat ca papă. Drept "recunoștință" pentru ajutorul său, papa îl acuză pe împăratul bizantin de erezie și nu-i mai recunoaște autoritatea. El este cel care, în noaptea de Crăciun a anului 800, îl încoronează pe Carol cel Mare, în Catedrala Sfântului Petru din Roma, ca Sfânt Împărat Roman. [sursa foto: wordpress.com]

Dau un regat pentru un Ca(ro)l

Odată ajuns la putere, Carol a început acțiunile militare prin care intenționa să unească toate triburile germanice într-un singur stat și să instituie o religie unică – creștinismul. I-a cucerit pe lombarzi(care trăiau în partea de Nord a Italiei de azi), pe avari (de pe teritoriul actual al Austriei și Ungariei) și-a anexat teritoriul Bavariei și multe alte zone europene. A dus campanii sângeroase, care au durat zeci de ani, luptând cu saxonii, un trib germanic păgân, câștigându-și reputația de cuceritor nemilos. În 782, în bătălia de la Verden, se pare că a ordonat masacrarea a 4.500 de saxoni. I-a forțat pe saxoni să treacă la creștinism și a ordonat uciderea tuturor celor care refuzau botezul.

Constantin cel Mare, lider creștin și militarConstantin cel Mare, conducător al Imperiului Roman, a fost primul împărat convertit la creștinism, schimbând pentru totdeauna harta religioasă a Europei

Și în viața personală a fost un cuceritor, având mai multe soții și amante și, se crede, 18 copii. Ca tată, a încurajat educația copiilor săi, dar a mers cu dragostea paternă un pic cam departe, interzicându-le fiicelor sale să se mărite până când el mai trăia.

Ca apărător dedicat al creștinismului a sprijinit Biserica nu doar cu sabia, ci și cu donații în bani și terenuri. Talentul său de administrator al teritoriilor cucerite, i-a mai spălat imaginea șifonată în bătălii. De asemenea, rolul său în sprijinirea culturii și educației, a dovedit că este o minte luminată și un conducător înțelept. A inițiat reforme economice și religioase și a stabilit o formă de scriere standardizată, care va sta la baza alfabetului european modern.

Tablou de Jules Laure, înfățișându-l pe Carol cel Mare în timp ce primește manuscrisele de la Flaccus Albinus Alcuinus (735 – 804). Acesta, identificat, prin tradiție, ca autorul cărților caroline și creatorul minusculelor carolingiene, a fost un învățat anglo-saxon, teolog, profesor la școala palatină din Aachen. A făcut reforme importante în liturghia romano-catolică și a lăsat peste 300 de scrisori în latină, o sursă importantă pentru istoria timpului său. [sursa foto: flickr.com, sursa info: wikipedia.org]

Harun al-Rashid, califul din poveștiHarun al-Rashid, califul din O mie și una de nopți, a fost un personaj istoric real, dar cu o viață de poveste

Mobilitatea constituia unul din principiile sale, drept pentru care nu avea un sediu stabil și conducea țara din mai multe palate. Preferatul său era, totuși, cel din Aachen, unde se bucura de izvoarele termale și funcționa o școală care îi reunea pe cei mai buni profesori ai țării. Pe lângă educație, Carol și-a manifestat interesul și pentru competițiile sportive. El însuși extrem de energic, aprecia călăria, vânătoarea și înotul.

Catedrala Aachen este una dintre cele mai vechi biserici din Germania și adăpostește numeroase comori din epoca medievală: tronul lui Charlemagne, pe care au fost încoronați 30 de regi, sarcofagul cu osemintele lui Carol cel Mare, racla de aur a Fecioarei Maria, veșmântul Maicii Domnului și Acoperământul lui Ioan Botezătorul. Carol cel Mare a început construcția Capelei Palatine în anul 786. Fiind o adevărată capodoperă a arhitecturii carolingiene, catedrala a fost inclusă în patrimoniul UNESCO încă din anul 1978. [sursa foto: germany.travel]

Reformele și deschiderea lui pentru cultură și educație, au contribuit la prosperitatea supușilor săi. Școlarizarea mai accesibilă, literatura, arta, arhitectura au devenit înfloritoare după o perioadă lungă în care cunoașterea rămăsese la un nivel destul de primitiv. Chiar și Napoleon Bonaparte l-a privit pe Carol cel Mare ca pe o sursă de inspirație, împărtășind cu el viziunea de a deveni unic conducător al Europei. Ca recunoaștere a meritelor sale, orașul Aachen, care îi adăpostește osemintele, acordă anual premiul Carol cel Mare, persoanelor care promovează ideile de unitate europeană în domeniile politicii, economiei și literaturii.

Referințe:

history.comlearnodo-newtonic.com