500 de ani de la Reforma lui Luther

[altmariusistoric2]

Bianca Pădurean

http://www.rfi.ro/cultura-98905-pagina-de-istorie-aniversare-reform...

Statuia lui Martin Luther din Dresda

Image source: 

pixabay.com

În 31 octombrie 1517, exact acum 500 de ani, începea Reforma Protestantă. Părintele ei, Martin Luther, nu dorea, inițial, crearea unei noi biserici creștine, ci reformarea Bisericii Catolice. Însă pasiunile religioase și contextul istoric au dus la crearea uneia dintre cele mai mari fracturi în Creștinătate.

Martin Luther a copilărit într-o familie austeră. Tatăl său, deosebit de sever, era anticlerical convins, în timp ce mama sa își dedica rugăciunii fiecare clipă liberă pe care o avea. Martin Luther a studiat în mai multe școli catolice, renumite pentru spiritul lor de disciplină, apoi a ajuns la Universitatea din Erfurt. A devenit licențat în Litere și, spre bucuria tatălui său, a început să studieze Dreptul.

Însă, după doar două luni, Martin Luther a decis să se călugărească, la 22 de ani. A ales Ordinul Augustinian și a devenit călugăr în 1506. Un an mai târziu, în 1507, a fost hirotonit preot, însă a început să fie frământat de întrebări legate de doctrina oficială a Bisericii Catolice. În anul 1508, Martin Luther a fost transferat la mănăstirea augustiniană din Wittenberg și numit profesor la universitatea din oraș. Doi ani mai târziu, el a fost trimis la Roma, iar la revenirea în Germania, în 1511, a devenit vicar al provinciei călugărești și un profesor respectat.

În 1512, a obținut un doctorat în Teologie, însă, din 1515, a început să intre în conflict cu clerul diecezan, pe care îl acuza de viață imorală. Conflictul a ajuns la apogeu în anul 1517, când Martin Luther a protestat împotriva unei practici discutabile: pentru a strânge bani pentru reclădirea Bisericii Sfântul Petru din Roma, unii preoți vindeau așa-numitele indulgențe, adică documente care atestau fapte de milostenie care constau în donații de bani, prin intermediul cărora unii dintre credincioși doreau să își răscumpere păcatele.

Esența doctrinei lui Martin Luther a fost expusă într-un document redactat sub forma a 95 de teze. Pentru a fi mai bine cunoscute de credincioși, Martin Luther le-a expus pe ușa Bisericii Tuturor Sfinților din Wittenberg. Aceste teze au fost tipărite în latină, apoi în germană și răspândite de-a lungul Europei. Ele l-au adus pe Martin Luther în conflict cu ierarhia Bisericii Catolice. Nunțiul papal din Sfântul Imperiu Romano-German a încercat o reconciliere cu Luther.

Papa Leon al X-lea l-a avertizat, în 1520, pe călugărul augustinian că riscă să fie excomunicat dacă nu retractează 41 din cele 95 de teze. Martin Luther a refuzat, astfel că, în 1521, a intrat în vigoare sentința de excomunicare. A urmat o nouă încercare de reconciliere, în Dieta Imperială din Worms. Însă Martin Luther a refuzat orice concesie, astfel că împăratul Carol al V-lea l-a declarat în afara legii.

Principele elector de Saxonia, Frederick al III-lea, l-a adăpostit, însă, în castelul din Wartburg, unde Martin Luther a tradus Noul Testament din greacă în germană. S-a întors în 1522 în Wittenberg și a început să lupte împotriva unor reformatori radicali, care au promovat și un război țărănesc. În 1525, fostul călugăr Martin Luther s-a căsătorit cu o fostă călugăriță, Katharina von Bora, cu care a avut șase copii. În 1526, la nouă ani de la începutul Reformei Protestante, Martin Luther a început să organizeze noua biserică.

Sistemul de conducere și serviciul divin au fost inspirate de cele catolice, ceea ce a dus la noi diviziuni în sânul protestanților. Totuși, toate curentele au fost bazate pe cele 95 de teze din 31 octombrie 1517, cărora Martin Luther le-a adăugat apoi principiul predestinării, precum și cel care consideră că doar credința în Dumnezeu și Biblia reprezintă baza creștinismului. Aversiunea sa personală față de Papă l-a determinat să îl numească pe acesta antichrist, iar după căsătoria sa, Martin Luther a denunțat principiul celibatului preoților. Părintele Reformei a făcut și greșeli grave, cum a fost cea referitoare la acceptarea bigamiei lui Philip I de Hessa. În România, există două episcopii lutherane: una de limba germană, cu sediul la Sibiu, și alta de limba maghiară, cu sediul la Cluj.