În mijlocul omului – sau de ce avem nevoie de cunoaștere

[altmariuscultural]

 

Cătălina DUMITRESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 1015 din 21 septembrie – 27 septembrie 2023

https://dilemaveche.ro/sectiune/la-fata-timpului/in-mijlocul-omului...

© wikimedia commons

Trăim timpuri care permit o calitate a vieții cum nu a mai fost, pînă acum, în istoria omenirii. Știința, datorită cercetărilor sale, chiar dacă uneori poticnite, a dus la răspunsuri neașteptate, care au îmbunătățit înțelegerea funcționalității umane din perspectivă biologică, psihologică și socială. Un model multidimensional care aduce, în principiu, înțelegerea felului în care funcționează omul și a importanței dimensiunii emoționale și cognitive. 

De ce avem nevoie de psihologie? E o întrebare care a apărut în spațiul public românesc cînd ministrul Educației a anunțat un nou plan, pentru care nu se știe cu ce specialiști s-a consultat, venind cu propunerea ca psihologia și logica să fie excluse din programa școlară – neluînd în calcul cît de sulfuroasă și încărcată cu informații inutile este programa școlară românească, cum nu pregătește copiii pentru viața zilelor noastre și cît de depășită este. O știm deja cu toții. Ar fi redundant să reiau ceva ce vedem la tot pasul doar într-o simplă plimbare prin oraș. Agresivitatea și lipsa educației se observă fără a fi vreun specialist, e la îndemîna oricui să constate lipsa bunului-simț, dar și reactivitatea societății la orice stimul cu potențial de inflamare, oricît de mic și neînsemnat ar fi acesta. Sîntem o societate formată din oameni răniți și abuzați emoțional care, ajunși la vîrsta adultă, se descurcă prin supraviețuire psihologică, și nu printr-o calitate a vieții mintale. Cu cît lipsa educației psihologice este mai mare într-o societate, cu atît gradul de agresivitate apărut în urma sentimentelor de frustrare, invidie, lipsuri, neajunsuri este unul crescut, dat și incapacitatea de a ști cum să reacționezi sănătos. Empatia, compasiunea, blîndețea față de sine și față de ceilalți se formează prin exemple educaționale, care ar trebui să fie parte din programa școlară, o programă construită de mai mulți specialiști și bazată pe date recente ale cercetărilor științifice făcute în marile centre universitare ale lumii.

Din cărțile lui Steven Pinker – profesor de psihologie la Harvard University, care a primit prestigioase premii pentru studiul limbajului și cogniției, dar și pentru studiul violenței umane, și care și-a dedicat mult timp cercetării științifice, arătînd importanța științei psihologiei care ne ajută să înțelegem într-un mod profund natura umană și comportamentul – am aflat care sînt procesele psihice implicate, care este importanța creierului și structura acestuia, cum funcționează mintea noastră și ce ne face să fim umani. Datorită științei psihologiei putem înțelege aspectele obiective ale comportamentului nostru, găsind explicații în cauzele și influențele din mediu ce duc la anumite acțiuni ale noastre. Cel mai mare dar al creierului nostru este să putem privi în interiorul nostru, să putem percepe propriile stări și gînduri, să le putem studia și evalua. De aceea, introspecția și filozofia sînt necesare pentru a trăi, nu sîntem doar niște corpuri fără gînduri și sentimente, precum niște mașini pe care le-am construit pentru a ne folosi de ele și pe care, atunci cînd se strică, dacă nu pot fi reparate, le reciclăm. Ființa umană formează un întreg în care sîntem interconectați în toate mecanismele biochimice și sociale ale noastre. 

Fără știința psihologiei nu putem înțelege cum funcționăm și cine sîntem. Studiul psihologiei înseamnă a ne ajuta să înțelegem comportamentul uman, procesele mentale și interacțiunile sociale, morala și etica, valorile personale, care ne sînt de folos ca să putem avea o imagine de ansamblu asupra noastră și a lumii, prin interacțiunea celor cinci simțuri cu exteriorul care formează senzații și percepții, reprezentări pe care le memorăm și le utilizăm prin voință, motivație și cogniție. Neurocercetătorii aduc azi dovezi prin care întregesc tabloul acesta demonstrînd existența altor simțuri cum sînt: propriocepția (perceperea dispunerii membrelor fizice) și echilibrul (simțul perceput de urechea internă care ne ajută în deplasarea spațială și gravitațională). Toate aceste descoperiri se întîmplă datorită curiozității unora dintre noi și, prin rezultatele obținute, ne sînt de folos tuturor în toate domeniile. Progresul uman datorat rațiunii și științei se observă în educație, în sănătate, în democrație, în umanismul evolutiv constant al lumii în care trăim. 

Psihologia se intersectează cu sociologia și cu neuroștiințele prin studiul sinelui, al sănătății mentale, relațiilor sociale, educației (formează metode de învățare și predare eficiente, ajută la înțelegerea procesului de memorare, la dezvoltarea gîndirii logice, creative, critice, abstracte, sistemice, intuitive), al organizațiilor și mediului de lucru, al marketingului și vînzărilor, al luării deciziilor, al evoluției individuale pe parcursul etapelor de vîrstă etc. Granița dintre acestea este mult împletită – spre exemplu, psihologia studiază emoțiile și sentimentele, iar sociologia modul cum interacționăm în grupuri, ambele analizînd valorile, normele și presiunile sociale care influențează gîndirea și acțiunile noastre. Din psihologie derivă psihoterapia care, prin studii clinice empirice și analize statistice, a formulat chestionare prin care se pot stabili diagnostice, dar și metode de intervenție terapeutică în funcție de tulburările mentale și emoționale ale pacienților. 

Alte studii care, prin scanarea creierelor unor oameni ce trăiau izolarea și respingerea, au arătat cum insula – regiune corticală aflată în proximitatea lobilor temporal și frontal ai creierului, răspunzătoare cu procesarea emoțiilor – a devenit intens activă și au demonstrat că creierul nostru suferă la propriu atunci cînd sîntem respinși și izolați. Există și studii cardiovasculare care arată că un stres psihologic major poate deregla funcționalitatea inimii, prin apariția „sindromului inimii frînte”, adică o senzație de constricție la nivelul inimii, cu palpitații, dificultăți de respirație, tahicardie, simptome similare cu cele ale unui atac de cord care necesită tratament intervențional (vestea bună fiind că este reversibil și, după cîteva săptămîni, se revine la normal, doar în rare cazuri pot apărea complicații cum ar fi aritmia sau insuficiența cardiacă). 

Cercetările în neuroștiințe completează metodele de intervenție terapeutică prin identificarea proceselor neurale, ale neurotransmițătorilor și conexiunilor cerebrale care contribuie la generarea emoțiilor și, implicit, a reacțiilor noastre, dar și prin înțelegerea creierului și a funcțiilor pe care le îndeplinește, diferențiind părțile acestuia: structura cerebrală – amigdala, răspunzătoare de starea de frică și pericol și esențială în procesarea emoțiilor; cortexul cingular anterior, răspunzător de empatie și de percepția propriilor emoții, cortexul prefrontal, responsabil cu gîndirea și luarea deciziilor, și neurotransmițătorii, substanțe chimice a căror secreție influențează stările emoționale. Marele avantaj dat astăzi de cercetările științifice vine din abordarea necesității mediului, deoarece mediul nu este un simplu decor, este parte vie care influențează, modifică și determină reacțiile din noi. 

Dean Burnett, neurocercetător la Universitatea Cardiff, Marea Britanie, la departamentul Medicină psihologică și neuroștiințe clinice, scrie despre felul în care creierul nostru este modelat de interacțiunile cu alți oameni. Depindem de aceste interacțiuni prin oglindirea eului nostru, a stimei de sine, a ego-ului, rezultate din gîndirea și comportamentul altora față de noi. Ne pasă de ceea ce cred ceilalți deoarece ne identificăm cu grupul celor care au valori similare cu ale noastre și aderăm la acesta. De altfel, una dintre cele mai mari torturi în cadrul închisorilor este izolarea de unul singur într-o celulă, lucru considerat tortură psihică. În acest sens, avem mărturii ale supraviețuitorilor Holocaustului, dar și – mai aproape de noi – ale celor care au supraviețuit închisorilor comuniste, apărîndu-și valorile democratice, care au povestit despre detenția înfiorătoare de care au avut parte, aceasta însemnînd izolare, înfometare și tortură fizică și psihică. Cunoașterea psihologică ne este de ajutor în asemenea situații deoarece putem clasifica anumite tipare comportamentale și ne putem proteja de riscul unor lideri politici psihopați care pot comite orori, așa cum au fost posibile în trecut și încă mai sînt în unele zone din lume și azi. Putem să-i observăm și să nu mai permitem niciodată ca oamenii nesănătoși mintal să dețină puterea și să facă legi pentru ceilalți. Psihologia este necesară și prin prisma înțelegerii proceselor cognitive, procesării emoțiilor și afectelor, astfel încît să putem avea claritate cînd sîntem manipulați de minți machiavelice, care sub masca bunului samaritean caută să obțină beneficii pentru sine, bani și putere, privilegii – mai ales în rîndul politicienilor care știu să se folosească de nevoile neîmplinite ale oamenilor, mint și păcălesc pentru propriile foloase, utilizînd mesaje violente psihologic, ce induc frica și falsa speranță. 

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă manipularea și starea de confuzie psihologică, vă recomand să vedeți piesa de teatru Artă a Yasminei Reza, care se joacă la Bulandra, o piesă în care manipularea este ridicată la rang de artă, prin minciună și impunere, ducînd la apariția gaslighting-ului – un fenomen psihologic des răspîndit și numit de puțin timp în literatura de specialitate, în care inducerea stării de confuzie este prezentată ca fiind normalul. Noțiunea de normalitate este relativă, cu diferențe de la om la om; totuși, atunci cînd devine evident nesănătos, un comportament ca acesta poate fi măsurat, datorită metodelor și principiilor măsurabile date de psihologie și psihiatrie, astfel încît să-l putem diagnostica și trata. Normele generale sînt aceleași pentru toată lumea, cu mici deviații grafice, dar derapajele majore pot fi măsurate și, datorită metodelor de intervenție deja validate, putem avea soluții funcționale și sănătoase. 

Cum oare putem merge prin lume fără cunoașterea de sine, altfel decît orbecăind și suferind? Avem nevoie de psihologie și de logică. Este modul în care ne înțelegem pe noi și mediul în care trăim, ajutîndu-ne să facem schimbări ale mediului, ale relațiilor, alegeri conștiente pentru bunul mers al societății din care facem parte, ne ajută să îmbunătățim constant viața lumii pe care o locuim cu toții, să fim oameni mai buni și să avem o calitate a vieții, nu doar să-i supraviețuim.

Cătălina Dumitrescu, psiholog clinician și psihoterapeut, este autoarea volumului În interior. Momente de întîlnire cu tine însuți și coautoare a volumului colectiv Sîntem sănătoși la minte? Despre sănătatea psihică în România, ambele apărute la Editura Humanitas, în 2022.