Biografia zilei: Constantin Abăluță

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Abăluță
Constantin Abăluță
Date personale
Născut	8 octombrie 1938 București, România
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator
Limbi	limba română
Activitatea literară
Operă de debut	Lumina pământului, 1964
Modifică date / text

Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un arhitect, poet, prozator, antologator și traducător român, căruia i s-a retras premiul național de poezie, Premiul national de poezie Mihai Eminescu, ediția 2019, acordat la Botosani, întrucât poetul nu a putut fi prezent fizic la decernare din cauza unei probleme de sănătate din familie.^[1]

Biografie[]

Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură.

În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile.

Opera poetică

• Lumina pământului, 1964
• Piatra, 1968
• Psalmi, 1969
• Unu, 1970
• Eww Erre, 1972
• Poèmes. Art et poésie (1973);
• Există, 1974
• Iubiri, 1974
• Călătorii, 1977
• Obiecte de tăcere, 1979
• Violența memoriei pure, 1980
• Aerul, mod de folosință, 1982
• Planor, 1983
• 11 erezii, 1985
• A sta în picioare (1986);
• Singurătatea ciclopului (1988);
• Aceleași nisipuri (1995);
• Marină într-un creier (1995);
• Camera cu mașini de scris (1997);
• Drumul furnicilor (1997); a doua ediție, 2011, Casa de pariuri literare
• Cârtița lui Pessoa (1999);
• Mic manual de tăcere (1999);
• Odăile (2001);
• Terasa (2002);
• Les Chambres. Les Parols (2003);
• Intrusul (2005);
• Péripéties quasi-imaginaires dans les rues de Paris, 2012^[2]

Proză

• Singurătatea ciclopului, 1983.
• Ultimele știri din planeta simetrică, Cartea Românescă, 1981.
• A sta în picioare, 1983.

Traduceri

A tradus din Thomas Roetke, Frank O'Hara, Wallace Stevens, Dylan Thomas, José Eduardo Mendes Camargo.

Antologii[]

• Antologia poeziei contemporane, 2000

Distincții[]

• Comandor al Ordinului național “Pentru Merit”, în 2000^[3].
• Premiul national de poezie Mihai Eminescu, ediția 2019, acordat la Botoșani, i s-a retras, după ce îi fusese acordat, întrucât poetul nu a putut fi prezent fizic la decernare din cauza unei probleme de sănătate din familie.