cultură şi spiritualitate
Aurel C. Popovici | ||
Aurel C. Popovici | ||
Naţionalitate | român | |
Născut | 4 octombrie 1863, Lugoj | |
Decedat | 10 februarie 1917, Geneva | |
Ocupaţie | politolog, filosof |
Aurel C. Popovici (n. 4 octombrie 1863, Lugoj – d. 10 februarie, 1917, Geneva), politolog şi filosof politic bănăţean, publicist, luptător pentru drepturile românilor din Imperiul austro-ungar, ideator al planului de federalizare a Imperiului austro-ungar pe baze naţionale. A efectuat studii în medicină, ştiinţe politice şi a avut o cultură enciclopedică. A lăsat o operă de filosofie politică originală. A fost promotor fără rezerve al naţiunii şi naţionalismului şi adversar al democraţiei bazate pe principiile Revoluţiei Franceze. Continuator al unor idei politice eminesciene, a promovat conservatorismul în cultura română şi exaltarea specificului naţional.
Aurel Constantin Popovici s-a născut la Lugoj la 4 octombrie 1863. A frecventat liceul la Lugoj, Beiuş şi Braşov, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena pe care a frecventat-o timp de trei ani. În 1888 se transferă la Universitatea din Graz, unde urmează cursurile de ştiinţe politice, pentru care manifestă un interes deosebit. Are o predilecţie remarcabilă pentru învăţarea limbilor străine: cunoştea limba greacă, latină, spaniolă, germană, franceză, engleză, maghiară şi italiană. Cunoaşterea atâtor limbi străine îi va fi de mare folos pentru a comunica cu reprezentanţii diferitelor naţionalităţi din Imperiu.
Încă din studenţie s-a aplecat către studiul situaţiei reale a românilor transilvăneni şi în special pe studiul naţiunii. Considera că analiza şi teoria trebuiau puse în practică în cauza proprie sale naţiuni. El a redactat „Replica la Răspunsul studenţilor maghiari. Memoriul studenţilor din România”. Ca urmare a acestui act, autorităţile maghiare i-au intentat proces şi l-au condamnat la patru ani de închisoare şi 500 de florini amendă”pentru aţâţare la ură contra unei naţionalităţi”. A fost ajutat de Valeriu Branişte să fugă în Austria, apoi în Italia şi în fine în România.
La Bucureşti a fost profesor suplinitor de limba germană şi de igienă la Seminarul Nifon şi la Şcoala de Război. A scris un manual de limba germană care avea să fie reeditat de mai multe ori. Este unul din cei patru fondatori ai Institutului de arte grafice și editura „Minerva”, fondat în 1898 şi unde a ocupat alternativ şi funcţiile de membru în Consiliul de Administraţie, consilier sau administrator delegat (la această poziţie renunţă în octombrie 1905). În 1899 înfiinţează şi conduce ziarul „România jună”. Între 1908 – 1909 a fost redactor şi director la revista „Sămănătorul”, editat de acelaşi institut Minerva.
Preocuparea sa pentru românii din Transilvania nu a încetat niciodată şi ca atare s-a reîntors în capitala austriacă în 1912. Acolo înfiinţase in 1905 ziarul „Gross-Oesterreichs” (Austria Mare), în care milita pentru acordarea independenţei fiecărei naţiuni în parte. El propunea o Austrie federativă ca soluţie la problema naţionalităţilor. Avea să câştige adeziunea Principelui Franz Ferdinand şi să devină un apropiat al acestuia. După o perioadă se reîntoarce temporar la Bucureşti şi profesează pentru o vreme. Din 1915 se stabileşte la Geneva. În anul 1916 scrie lucrarea „La question roumaine en transylvanie et en Hongrie” (Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria), care avea să fie tipărită după moartea sa. Cartea a fost folosită de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris. El nu a mai apucat sfârşitul războiului întrucât a decedat la 10 februarie 1917 la Geneva.
Aurel C. Popovici a adus o contribuţie esenţială la cunoaşterea proceselor naţionale. A studiat amănunţit relaţia dintre cultură şi civilizaţie şi impactul ei cu naţionalul. A fost un excelent cunoscător al vieţii naţionale din cadrul Imperiului austro-ungar, a resorturilor intime care fac să se conserve şi să se perpetueze o naţiune în cadrul unui stat multietnic.
Concepţia sa originală de organizare politică a fost calificată drept conservatoare şi reacţionară, după cum el însuşi s-a autocaracterizat. Pornind de la studiul marilor puteri europene care constituiau un model de civilizaţie, el consideră că statele care se confruntă cu desăvârşirea unităţii statale nu pot decât să adopte o tactică conservatoare pentru a-şi putea păstra caracterul naţional în faţa naţiunilor dominante. Popovici analizează raportul dintre naţionalism şi democraţie şi valorifică ideile politice eminesciene[1] pentru a dezvolta o proprie doctrină conservatoare.
Concepţia sa despre naţiune este de asemenea originală. El consideră cu nu există „omenire”, ci numai „neamuri”, că naţiunea este o formă de comunitate naturală şi că raporturile individului cu statul sunt aspecte secundare. „Naţionalitatea unui popor e rangul său în lume, între popoare; e blazonul nobiliar al meritului său; al valorii sale din trecut şi prezent; e singura sa distincţiune faţă de alte familii naţionale, faţă de triburi, seminţii şi neamuri; e unica sa pavăză în lupta între popoare…e conştiinţa sa că e o naţiune, o entitate culturală proprie în varietatea omenirii, că nu-i o simplă cifră, un număr de indivizi, de fiinţe, de animale „sociale””. Naţionalismul în concepţia lui Popovici este o atitudine şi un mod de viaţă al unui neam.
Cultura o apreciază ca reprezentând etnicul, naţionalul, pe când civilizaţia o consideră universală, echivalentă „omenirii”, deci unei abstracţii. El crede că doar cultura dă o notă de originalitate unui popor şi îi permite să îşi exprime propria identitate, pe când civilizaţia o vede ca distrugătoare a specificului naţional. Aşadar cultura este naţională, pe când civilizaţia, văzută prin conţinutul ei materialist, este mondială. Pornind de la aceste consideraţii el a formulat o critică acerbă la adresa civilizaţiei moderne, pe care o consideră lipsită de legăturile necesare cu contextele reale, concrete. El vede civilizaţia modernă afirmându-se prin utopii, prin teorii şi doctrine concepute de raţional, nu de ceea ce este real. Popovici nu crede că raţionalismul este incapabil să conducă concretul şi prin urmare critică „civilizaţia incultă” pentru neglijarea psihologiei etnice, a sufletului unui popor. În concluzie el crede că omul modern, occidental, este lipsit de cultură adevărată, este civilizat, dar incult, pentru că „civilizaţia materială a omorât sufletul din el”. Cât despre spaţiul românesc, consideră că civilizaţia sa modernă se reduce doar la importul de legi, inadecvate trebuinţelor reale ale poporului român, idee pe care o regăsim şi la Mihai Eminescu. Pe de altă parte Popovici analizează efectele particulare ale civilizaţiei, dar trage concluzii generalizatoare şi omite necesitatea împrumuturilor din alte civilizaţii.
Aurel C. Popovici a fost un adevărat critic al democraţiei, pe care o analizează strict în raport cu naţiunea şi mai ales raportând-o la situaţia românilor din Imperiul austro-ungar, de unde şi limitele evidente ale teoriei sale. El considera că un sistem politic trebuie să susţină naţionalismul şi statul naţional. De aceea el vede în democraţie un regim conceput să tindă către uniformizare, către egalitarism şi prin urmare crede că democraţia este chiar un pericol pentru naţiune, pe care tinde să o dizolve. În concepţia sa democraţia generată de ideile Revoluţii Franceze este cosmopolită, radicală, socială, universală, şi este în antiteză cu naţionalismul.
În condiţiile în care românii din afara graniţelor României erau lipsiţi de drepturi fundamentale, erau naţiune tolerată, supusă unui proces de disoluţie a caracterului ei naţional, Aurel Popovici nu poate concepe democraţia la românii lipsiţi de emancipare naţională ca pe o soluţie potrivită. Era o consecinţă şi a faptului că în Imperiul austro-ungar, în numele principiilor democraţiei, drepturile românilor erau ignorate sau chiar anulate.
Critica lui Popovici la democraţie se fundamentează pe teza că „defectul fatal al oricărei democraţii este însuşi principiul majorităţii suverane”, care duce la egalitarism şi uniformitate artificială a intereselor şi comportamentului indivizilor. Ca şi Eminescu, el scoate în evidenţă modul cum sistemul democratic efectuează o selecţie negativă a indivizilor, îi promovează pe cei fără aptitudini şi pregătire adecvată, în detrimentul elitelor: „în orice democraţie lumea a crezut şi crede că legile pot înlocui onestitatea şi buna-credinţă moştenită din străbuni”.
Un aspect interesant pe care îl analizează este raportul dintre ţărănime şi elită, un subiect despre care s-a vorbit mult în perioada interbelică şi care este specific popoarelor eliberate de colonialism. Popovici constată că între ţăranii români din toate teritoriile româneşti există o asemănare remarcabilă de limbă, port, atitudine faţă de viaţă sau cultură populară. În antiteză, elitele culte nu prezintă un tip caracteristic, sunt formate în spiritul valorilor altor culturi, sunt un „hibrid intelectual”.
În cazul românesc, Popovici considera că cel mai potrivit sistem de organizare trebuia bazat pe un conservatorism naţional şi un liberalism cumpătat. Credea că societatea trebuia să aibă libertăţi limitate şi să fie condusă de o minoritate conducătoare, o elită care să cunoască cât mai bine firea poporului şi să conducă după nevoile acestuia şi nu după un „amalgam de teorii”.
Numar de steaguri: 273
Record vizitatori: 8,782 (3.04.2011)
16,676 (3.04.2011)
Steaguri lipsa: 33
1 stat are peste 700,000 clickuri (Romania)
1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)
1 stat are peste 50,000 clickuri (Moldova)
2 state au peste 20,000 clickuri (Italia, Germania)
4 state are peste 10.000 clickuri (Franta, Ungaria, Spania,, Marea Britanie,)
6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Canada, )
10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia, Australia, Irlanda, Israel, Grecia, Elvetia , Brazilia, Suedia, Austria)
50 state au peste 100 clickuri
20 state au un click
1.EDITURA HOFFMAN
https://www.editurahoffman.ro/
2. EDITURA ISTROS
https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/
3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI
https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1
4.ANTICARIAT UNU
https://www.anticariat-unu.ro/wishlist
5. PRINTRE CARTI
6. ANTICARIAT ALBERT
7. ANTICARIAT ODIN
8. TARGUL CARTII
9. ANTICARIAT PLUS
10. LIBRĂRIILE:NET
https://www.librariileonline.ro/carti/literatura--i1678?filtru=2-452
https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?&page=2&t=opere+fundamentale&sort=top
14. ANTICARIAT NOU
https://anticariatnou.wordpress.com/
15.OKAZII
https://www.okazii.ro/cart?step=0&tr_buyerid=6092150
16. ANTIKVARIUM.RO
17.ANTIKVARIUS.RO
18. ANTICARIAT URSU
https://anticariat-ursu.ro/index.php?route=common/home
19.EDITURA TEORA - UNIVERSITAS
20. EDITURA SPANDUGINO
21. FILATELIE
22 MAX
http://romanianstampnews.blogspot.com
23.LIBREX
https://www.librex.ro/search/editura+polirom/?q=editura+polirom
24. LIBMAG
https://www.libmag.ro/carti-la-preturi-sub-10-lei/filtre/edituri/polirom/
https://www.libris.ro/account/myWishlist
http://magiamuntelui.blogspot.com
27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/
28.RADIO ARHIVE
https://www.facebook.com/RadioArhive/
29.IDEEA EUROPEANĂ
https://www.ideeaeuropeana.ro/colectie/opere-fundamentale/
30. SA NU UITAM
31. CERTITUDINEA
32. F.N.S.A
https://www.fnsa.ro/products/4546-dimitrie_cantemir_despre_numele_moldaviei.html
Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera
2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii
12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24, 2021.
© 2024 Created by altmarius. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius