Eugenia Zaițev - Învățături spirituale sub observația lui Constantin Noica

[altmariusideea]

Atunci când apelăm la filosofia românească, cu siguranță vorbim despre Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade și Constantin Noica. Filosoful de la Păltiniș, născut în luna lui cuptor, a scris idei de neuitat, iar îndrumările sale sunt necesare și astăzi în cultura românească. În zilele fierbinți ale lunii iulie ne putem aminti de câteva învățături spirituale ale marelui gânditor român, pe care le propun spre atenție în rândurile ce urmează. Sper ca acest set de reflecții să fie un bun răcoritor spiritual pentru cititorii revistei Anthropos, în numărul special dedicat lui Constantin Noica. 

În primul rând, mi-a plăcut mult secvența „Îndrumător pentru tineri” din Carte de înțelepciune, unde Noica scrie clar și util:

• „Fie-ți milă de alții: trăiește frumos, învață mult, creează bine – trebuie să spui fiecărui om tânăr.”
• „De învățat înveți multe și de la toți. Dar profesor nu e decât cel care te învață să înveți.”[1]

Apoi, există școli pentru cultivarea înțelepciunii și a spiritului critic, pentru că „înțelepciunea nu e ceva care se învață; e ceva care trezește. […] E a fiecăruia, în sensul că pune în ordine o neliniște anumită. E o punere în formă. Forma fiecăruia.”[2] A trăi frumos și a fi înțelept, după cum ne îndrumă Noica, este o cale idealistă, dar și firească, căci despre om este vorba, și pentru om. Ființa umană are nevoie de cultivare, un trai bun, și mai ales – un spirit liber. A fi înțelept înseamnă vocație, educație de calitate, dar și starea de fericire și libertate.

Fericire și spiritul liber

          Despre fericire s-a scris multe, de la antici până în contemporaneitate; însă observația lui Noica despre acest subiect mi se pare de-a dreptul înțeleaptă: „În ce constă, până la urmă, fericirea? Nicidecum în a beneficia din plin de ce este (bani, valori, cultură), ci în a face posibil ce nu este, ce nu e încă […].”[3] Este o îndrumare la a căuta ceea ce nu avem încă, dar mai ales la a găsi ceea ce nu suntem încă. Să căutăm fericirea în lumea spirituală, dincolo de ceea ce se vede. Căci, lumea interioară este lumina omului și a lucrurilor ca atare.

Pentru Noica, așadar, spiritul este „expresia «luminoasă», conștientă a sufletului”[4], iar Thales din Milet considera spiritul omului ca fiind cel care are libertatea să caute ce este însuși spiritul și nu va ieși niciodată de sub această libertate, dacă e spirit cu adevărat.[5] Căci, spiritul înseamnă libertate și putere; este nepalpabil, dar senzorial.

• E ceva în noi mai adânc decât noi înșine.
• Un om care trăiește o experiență își face un spațiu al lui, un peisaj al lui.
• Omul cu perspectivă filosofică încearcă să vadă întregul, și atunci vede cum se ține fața întunecată cu cea luminoasă a lucrurilor.
• Nu da povață celui ce nu ți-o cere, căci nu te ascultă.
• Nu citi ce nu-ți place.
• Frumusețea filosofiei este că se poate începe de oriunde.
• Ca orice lume valabilă, cultura rămâne domeniul unde găsești și bucurie, și melancolie, și plinătate, și repaos.
• Filosofia te învață să gândești. Îți dă direcția adevărului.[6] (Iar adevărul e un miracol dacă îl găsești, chiar și întâmplător.)[7]

Aceste învățături spirituale denotă multă meditație, chemare către sine și ceilalți, având o valabilitate continuă pentru ființa umană. Ne putem bucura de o anumită experiență, important este și să o trăim spiritual, să pătrundem în cele întâmplate/ văzute/ descoperite.

https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/08/ilustratie-eugenia-zaitev.jpg?w=814 814w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/08/ilustratie-eugen... 150w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/08/ilustratie-eugen... 300w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/08/ilustratie-eugen... 768w" sizes="(max-width: 407px) 100vw, 407px" />
Sursa: autor

În Jurnal de idei, ținut de Constantin Noica începând cu 1939, găsim scrieri din caiete și carnete, ce reflectă observațiile minuțioase ale autorului, asupra existenței din jur – de la foc, aer, pământ și apă; până la artă și filosofie. „Arta înseamnă că și materia ia condiția spiritului: limitația ce nu limitează.”[8] Ori, „cunoaște și fă ce vrei.”[9] Cunoașterea pentru gânditorul despre care facem trimitere, pare a fi o izolare de lumea exterioară, și poate conduce omul mai presus de ceea ce este real. Este o cale de la real la ideal, întrucât odată cu actul de cunoaștere, realitatea este asimilată de conștiință. Important este să rezonăm cu ceea ce vedem, ce citim sau trăim. În acest mod, spiritul capătă valențe noi și înălțătoare. „În contactul cu alți oameni, un om nu e un ins, e o stare generală: e buna primire, sau convorbirea interesantă, pachetul de noutăți, creditul, înțelegerea, oglindirea, adversitatea, principiul stenic, viața, ironia ei.”[10]

Un alt subiect analizat de filosoful român este rațiunea, pentru că raționalistul are spiritul ordinii și al conștiinței. „Un raționalist, da, acesta este într-adevăr un spirit care crede într-o ordine așezată deasupra realității; el propune cu adevărat refugiul în ideal; cînd nu mai poate corecta realitatea prin idealul său […].”[11] Este interesant acest aspect, și „[…] anume că raționalismul a falimentat, în timp ce idealismul poate face încă reale servicii (mai ales serviciul de a combate excesele și erorile realismului).”[12]

Pentru că idealismul și spiritul liber sunt catalogate mai presus decât gândirea obișnuită, atunci putem sublinia că „logica inimii nu coincide cu logica minții, ci de cele mai multe ori i se opune. În cazul cugetului, logica inimii deschide alterității porțile sufletului.”[13] Cu siguranță, o minte cultivată va găsi mai ușor un drum spre fericire și echilibru interior, deși rezonanța dintre simțire și rațiune nu este mereu la îndemână.

Lumea de astăzi (pre)văzută de C. Noica

În finalul acestui articol, vreau să subliniez câteva maxime ale lui C. Noica despre lumea contemporană, o lume oglindită și în zilele noastre:

• „Ceva caracteristic pentru omul de azi: el numește «interioare» tot exterioarele existenței sale. Interioare sînt pentru el odăile, aranjamentul lor, stilul mobilelor, cadrul vieții sale – și niciodată fragmente din viața sa însăși. Interioarele sînt încă cele ce ne cuprind și ne îmbracă. Cum ar cunoaște interioritatea o conștiință care nu ascultă decît de obiect?”[14]
• „Sentimentul distanțelor, iată ceva pe deplin caracteristic lumii în care trăim.”[15]
• „O cultură care n-are circulație la extreme pierde gustul de viață. Spiritul tînăr i-l redă.”[16]

Putem fi de-acord cu aceste reflecții sau nu, cert este că omul modern se îndepărtează de învățăturile spirituale înalte, iar interesul economic și material predomină fără îndoială. Acum vedem multă distanțare socială, fizică, geografică, dar care poate fi diminuată cu ajutorul spiritului și al tehnologiei moderne. O nouă ordine socială și tehnologică va contura și o nouă cultură, ceea ce se întâmplă deja. Și după cum se pare, doar cultura adaptabilă schimbărilor radicale va rezista și va aduce noi aporturi sociale, educaționale, artistice, pentru spiritul liber al omului deschis la ceva nou.  

Astăzi, se vorbește tot mai mult despre dezvoltarea personală; o fi oare aceeași căutare a lumii lăuntrice de care ne spune gânditorul român? Cred că mai degrabă este o formă de marketing și găsirea sinelui prin prisma altor metode de cunoaștere. Cu siguranță, aceste căi de acces ajută omul spre dezvoltare, însă nu în plinătatea spirituală, pe care o face filosofia sau înțelepciunea amintită de filosoful de care ne amintim cu bucurie în zilele calde ale verii. Prin urmare, învățăturile spirituale observate de Constantin Noica sunt un prilej de îmbogățire, revizuire și poate chiar o formă de împrospătare a omului de ieri, dar și de azi.

---

[1] Constantin Noica, Carte de înțelepciune, Editura Humanitas, București, 2008, p. 13.

[2] Ibidem, p. 20.

[3] Ibidem, p. 23.

[4] Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dicționar de termeni filosofici ai lui Constantin Noica, Editura Univers Enciclopedic, București, 2014, p. 618.

[5] Cf. Simina Noica și Constantin Noica, Fragmentele presocraticilor, Editura Junimea, Iași, 1974.

[6] Cf. Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, București, 1990.

[7] Cf. Idem, Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947), Editura Humanitas, București, 1998.

[8] Idem, Jurnal de idei, Editura Humanitas, București, 1990, p. 41.

[9] Ibidem, p. 43.

[10] Ibidem, p. 236.

[11] Idem, Eseuri de Duminică, Editura Humanitas, București, 1992, p. 73.

[12] Ibidem.

[13] Vasile Dem. Zamfirescu, Întrea logica inimii și logica minții, Cuvânt înainte de Constantin Noica, Editura Trei, București, 2011, pp. 36-37.

[14] Constantin Noica, Eseuri de Duminică, ed. cit., p. 77.

[15] Ibidem, p. 78.

[16] Ibidem, p. 90.

INDICAȚII DE CITARE:

Eugenia Zaițev, „Învățături spirituale sub observația lui Constantin Noica” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7/2023