Biografia zilei: Ludwig Feuerbach

[altmariusideea]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ludwig Feuerbach
Date personale
Nume la naștere	Ludwig Andreas Feuerbach
Născut	28 iulie 1804[1][5][6][7]  Landshut, Bavaria, Germania[8][9]
Decedat	13 septembrie 1872 (68 de ani)[1][5][6][7]  Nürnberg, Bavaria, Imperiul German
Înmormântat	Nürnberg
Părinți	Paul Johann Anselm von Feuerbach
Frați și surori	Joseph Anselm Feuerbach[*] Karl Wilhelm Feuerbach Friedrich Feuerbach[*] Eduard August Feuerbach[*]
Căsătorit cu	Bertha Löw[*]
Cetățenie	Regatul Bavariei
Religie	ateism[4]
Ocupație	antropolog filozof cadru didactic universitar[*] scriitor teolog[*] critic of religions[*] apicultor[*]
Limbi vorbite	limba germană[10]
Activitate
Studii	Universitatea din Heidelberg ( Protestant theology[*], 1824)[2] Universitatea Humboldt din Berlin (filozofie, 1826) University of Erlangen[*] (doctor în filozofie și anatomie, 1828) Universitatea Friedrich-Alexander de Erlangen din Nürnberg
Limbi	limba germană[3]
Mișcare/curent literar	ateism, German idealism[*]
Patronaj	University of Erlangen[*]
Opere semnificative	Gedanken über Tod und Unsterblichkeit aus den Papieren eines Denkers[*] The Essence of Christianity[*]
Influențe[ascunde] Georg Wilhelm Friedrich Hegel[4] Baruch Spinoza Friedrich Schleiermacher sensationism[*]
Semnătură
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Ludwig Andreas Feuerbach (n. 28 iulie 1804, Landshut, Bavaria, Germania – d. 13 septembrie 1872, Nürnberg, Bavaria, Imperiul German) a fost un filosof german, al patrulea fiu al juristului Paul Johann Anselm Feuerbach.

Feuerbach are meritul de a fi criticat idealismul hegelian, dominant în acea vreme în Germania, arătând că Hegel răstoarnă raportul real dintre „subiect“ și „predicat“, dintre existență și gândire, dintre natură și conștiință.

A restaurat materialismul, afirmând că natura e primordială în raport cu gândirea, că gândirea este un predicat (atribut) al omului și nu omul un predicat al gândirii (spiritului). În locul spiritului absolut, Feuerbach a pus, astfel, în centrul filozofiei natura și omul, conceput ca o parte a naturii. Materialismul antropologic, concepția despre om a lui Feuerbach au avut însă un caracter abstract și contemplativ, întrucât Feuerbach nu a putut înțelege esența socială a omului, precum și însemnătatea practicii, a activității materiale prin care omul transformă natura, transformându-se pe sine însuși.

Un loc deosebit în filozofia lui Feuerbach îl ocupă critica religiei. El interpretează religia (în speță religia creștină) ca o înstrăinare a omului de el însuși, ca o înstrăinare de către om a caracterelor sale esențiale (bunătatea, puterea, iubirea etc.), atribuite unei ființe transcendente imaginare (Dumnezeu). Risipirea acestei iluzii, instaurarea adevărului despre om, coborârea „iubirii“ din planul transcendent al religiei în planul real al vieții ar constitui, după Feuerbach, condiția eliberării omului. Dezvăluind „misterul“ idealismului hegelian și al religiei, Feuerbach a deschis calea pentru dezvăluirea „misterului“ lumii reale, cu alte cuvinte, pentru dezvăluirea contradicțiilor sociale reale care generează înstrăinarea ideologică și religioasă, problemă pe care, însă, el însuși nu a putut s-o rezolve. Karl Marx și Friedrich Engels au dat o înaltă apreciere materialismului lui Feuerbach; depășirea critică a materialismului său abstract și contemplativ a condiționat geneza concepției lui Marx.