Tărâmul Tuberozelor

[altmariusgeo]

https://historia.ro/sectiune/travel/ati-fost-pe-taramul-tuberozelor...

Autor: Iulia Badea-Guéritée

La intrarea în această comună formată din trei sate (Hoghilag, Valchid, Prod), situată la aproximativ 18 kilometri de Sighișoara și la 78 de kilometri de Sibiu, călătorul obișnuit sau cel care trece întâmplător de Daneș este întâmpinat de o pancartă cu un titlu de poveste: „Hoghilag. Tărâmul Tuberozelor“. O indicaţie geografică menită să intrige și să incite în același timp, îndemnând ad-hoc călătorul (și, mai nou, chiar circuitele de bicliciști sau ofertele agenţiilor turistice!) să pătrundă în Hoghilag, tărâm de poveste cu mai puţin de 2000 de locuitori.

2000 de locuitori în timp normal! Căci, asemenea unor localităţi mult mai cunoscute din vestul Europei, situate pe malul unor mări sau oceane, cu o populaţie puţin numeroasă extra-sezon și una de ordinul zecilor de mii în plin sezon, Hoghilagul crește ca o cocă în timpul verii. Nu vom zice că în sezon estival toate drumurile duc la Hoghilag, dar, deja, cel puţin pentru iniţiaţii acestei povești adevărate, în prima duminică a lunii august Hoghilagul devine centrul lumii. Destinaţia de neratat a unei clipe scurte, intense și foarte parfumate. Și, în ultimii ani, subiectul de predilecţie al jurnaliștilor.

De fapt, misterul nu are nimic de-a face cu o poveste cu zâne, cu legende sau mituri. Este doar o înșiruire de superlative datorate unui grup de oameni gospodari, unui primar intreprid, a unei idei geniale rezumată la esenţă: dorinţa de a păstra o tradiţie veche de secole.

Hoghilag – Holdvilag, în limba maghiară (lumină de lună), Havelag, în germană – este construit potrivit cutumei satelor saxone din Transilvania, cu casele pe de o parte și de alta a străzii principale și cu întreaga activitate a comunei centrată în jurul bisericii, care este nu doar loc de cult, ci și loc de întâlnire înainte de a merge, în comun, la lucru sau la sărbătoare. Nu departe de biserică curge și râul Târnava. Comuna este cunoscută în toată România pentru particularitatea de a avea un sol și condiţii propice pentru creșterea tuberozelor.

Iar ca superlative, greu de ales numai unul!

Hoghilag este singura comună din România în care tuberozele sunt cultivate sistematic de aproximativ 30 de familii din sat, conform unei tradiţii transmise din tată în fiu, în virtutea unei moșteniri lăsate de sași.

Hoghilag este singura localitate din România care are o floare care va beneficia în curând de o certificare ca produs cu indicaţie geografică protejată la Comisia Europeană, tuberoza devenind astfel a treia floare din Uniunea Europeană (și prima din România!) astfel certificată (alături de azaleea din Belgia și trandafirul din Ungaria).

Hoghilag este singura localitate din România în care istoria locală este predată ca materie alternativă în școli.

Hoghilag este una dintre singurele localităţi din România în care fosta biserică evanghelică, datând din secolul al XIV-lea, a fost redeschisă după aproape 30 de ani de nefolosire și redată comunităţii ca loc de cultură (spaţiu pentru spectacole, lansări de carte etc.). Orga sa de originală încă funcţionează, în incinta Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“, din Cluj

SuperHoghilag? Dimpotrivă, doar un normal Hoghilag, a cărui poveste de succes (una dintre ele, de altfel, cea istorică) o vom descoperi împreună. 

Sașii au adus tuberoza la Hoghilag

„La Hoghilag floarea a ajuns adusă de sași, veniţi din Vest, ca orice om care pleacă, poate pentru totdeauna, cu ce are mai valoros în bagaje“, povestește Nicu Lazăr, primarul comunei Hoghilag. „Au venit, au cultivat floarea în mare secret, respectând cu sfinţenie reţeta preţioasă a cultivării ei“.

Tuberoza este o floare robustă și delicată în același timp, care înflorește doar o dată la trei ani. Bulbii se păstrează iarna chiar în casele oamenilor, devenind membri ai familiilor lor, cum este, de exemplu, situaţia în casa lui tanti Nora. Dar și în toate cele 30 de case care au la poartă o inscripţie specifică, amintind trecătorului curios că acolo se cultivă tuberoze.

Standuri ale localnicilor, care fac deja săpun de tuberoze

Astfel, fiecare cultivator are trei serii diferite de culturi de tuberoză, crescute în trei timpi diferiţi, astfel încât, în fiecare an, una dintre culturi să înflorească, pe suprafeţe care astăzi însumează mai multe hectare. Flori înalte de un metru, care ajung în toate florăriile din ţară, care au devenit sursa de bogăţie, la propriu și la figurat, a comunei. „Erau atât de strict păzite aceste culturi, cândva – rememorează primarul, cu nostalgie, povestea tuberozei – încât sașii controlau la plecarea după ziua de muncă buzunarele muncitorilor, ca nu cumva să fi luat un bulb cu ei!“

Sașii au plecat, pentru totdeauna probabil, dar au lăsat în urma lor o tradiţie și un meșteșug perpetuat acum de cei rămași în comună. Și pentru ca lipsa acestora, a foștilor colocalnici, să nu fie motiv de tristeţe, primăria a reușit (și continuă) amenajarea caselor părăsite de sași în locuinţe de vacanţă sau de oaspeţi, pentru cei peste 10.000 de oameni care sosesc în august pentru sărbătoarea tuberozelor.

Fragmentul face parte din articolul „Hoghilag. Poveste cu parfum de tuberoze”, publicat în numărul 248 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 septembrie - 14 octombrie, și în format digital pe platforma paydemic.