Preotia familiala, in Vechiul Testament

[altmariustotal ortodox]

Preotia, asa cum aceasta este inteleasa astazi, nu a fost cunoscuta in epoca patriarhala. Astfel, jertfele si toate actele de cult erau savarsite de catre capul familiei. Acest lucru se vede in episodul vechi-testamentar numit "Jertfa lui Avraam", cand Dumnezeu ii incearca lui Avraam credinta, cerandu-i sa-si jertfeasca singurul sau fiu, anume pe Isaac. "Dumnezeu a incercat pe Avraam si i-a zis: "Avraame, Avraame!" Iar el a raspuns: "Iata-ma!" Si Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arata Eu!" (Facere 22, 1-2).

Capul familiei era acela care savarsea toate actele de cult, precum vedem si din alte locuri biblice. "A junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele sale sa manance paine" (Facere 31, 54). "Sculandu-se deci Israel cu toate cate avea, a mers la Beer-Seba si a adus jertfa Dumnezeului tatalui sau Isaac" (Facere 46, 1). Dupa cum vedem, patriarhii erau aceia care aduceau jertfe, pe altare inaltate de ei in locuri speciale.

Prima referinta biblica la slujirea preoteasca este aceea in care se aminteste de Melchisedec, la intalnirea acestuia cu patriarhul Avraam. "Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preainalt. Si a binecuvantat Melhisedec pe Avram" (Facere 14, 18).

Urmatoarele mentiuni biblice referitoare la preoti sunt acelea care vorbesc de preotii egipteni. "Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat Iosif, caci preotilor le era randuita de la Faraon portie si se hraneau din portia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu si-au vandut ei pamantul" (Facere 47, 22).

Datorita dreptului special de intai-nascut, intalnit la poporul evreu, drept care se mostenea de primul copil de parte barbateasca nascut in fiecare familie, s-a impamantenit traditia ca intaii-nascuti ar fi indeplinit functia sacerdotala, pana la Moise.

In acest sens, un pasaj din Talmud spune: "Inainte de a se fi construit Cortul Sfant, inaltimile erau permise, iar cultul se facea prin cei intai-nascuti. Dupa ce s-a construit Cortul Sfant, inaltimile au fost oprite, iar cultul s-a savarsit prin preoti." La randul sau, Fericitul Ieronim spune: "Exista o traditie dupa care cei intai-nascuti ai evreilor au functionat ca preoti si au avut vestmant preotesc, in care, fiind imbracati, aduceau sacrificii, mai inainte ca Aaron sa fi fost ales preot."

Aceasta traditie referitoare la functia sacerdotala a celor intai-nascuti ai lui Israel s-ar baza, in mare parte, pe o porunca data de Dumnezeu lui Moise: "In vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis: Sa-Mi sfintesti pe tot intaiul nascut, pe tot cel ce se naste intai la fiii lui Israel, de la om pana la dobitoc, ca este al Meu!" (Iesire 13, 1-2). Aceasta parere este insa neintemeiata, caci sfintirea celor intai-nascuti nu insemna investirea lor cu putere sacramentala, ci inchinarea lor Domnului, in vederea rascumpararii acestora: "Pe tot intai-nascutul de la asina sa-l rascumperi cu un miel; iar de nu-l vei rascumpara, ii vei frange gatul; sa rascumperi si pe tot intai-nascutul din oameni in neamul tau" (Iesire 13, 13).

Putem spune ca inainte de Moise, fiecare cap de familie avea dreptul de a aduce lui Dumnezeu jertfe si ofrande. Asa au facut Cain si Abel, Noe, Iacob, Moise si toti cei asemenea lor. Fiecare cap de familie aduna in sine toate aspectele slujirii preotesti, si anume: invocarea numelui lui Dumnezeu (rugaciunea), aducerea de jertfe, binecuvantarea si savarsirea circumciziei. Multe dintre aceste actiuni au continuat sa fie savarsite de capul familiei si dupa instituirea preotiei mozaice.

Faptul ca inainte de Moise nu exista un cin preotesc bine delimitat fata de restul poporului reiese si din modul in care Dumnezeu numeste poporul lui Israel. "De veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate neamurile Imi veti fi popor ales, ca al Meu este tot pamantul; imi veti fi imparatie preoteasca si neam sfant!" (Iesire 19, 5-6). Aceasta constiinta exista in randul poporului lui Israel, precum reiese si din revolta lui Core, Datan si Aviron, impotriva lui Moise si a lui Aaron: "Toata obstea si toti cei ce o alcatuiesc sunt sfinti si Domnul este intre ei. Pentru ce va socotiti voi mai presus de adunarea Domnului!" (Numeri 16, 3).

Teodor Danalache