Călin Hentea s-a remarcat după 1989 atât ca autor de enciclopedii ale propagandei, sinteze de istorie a armatei, cât și ca analist competent al raporturilor dintre presă și instituția militară. Atunci când a scris despre războaiele mediatice, despre „armele care nu ucid“ sau despre interacțiunile dintre persuasiune și propagandă politică, a alternat stilul academic cu discursul de popularizare a istoriei (exersat și în reviste precum „Magazin istoric“, „Historia“, „Modernism.ro“ etc.). S-a știut mai puțin însă faptul că istoricul militar Călin Hentea este și un pasionat colecționar de vederi, cărți poștale, timbre, postere electorale, afișe de toate felurile, ziare bine ilustrate etc. (artefacte media, cum s-ar spune), iar această ultimă ipostază este vădită în ultimul său volum. Colecțiile proprii au devenit cumva sursa principală de documentare, arhivele și bibliotecile fiind de data aceasta lăsate în plan secund (de altfel, cartea pare concepută în anii 2020 și 2021 când multe instituții publice au fost mai mult închise din cauza pandemiei).
După exploatarea arhivei personale (fotografice și documentare), a rezultat un album comentat, în care contează deopotrivă imaginea și textul. Lucrarea este dedicată cumva „vechiului prieten Șerban Drăgușanu, cel căruia [autorul] îi datorează bucuria descoperirilor cartofile“ (p. 5). De altfel, cel invocat (Șerban D. Drăgușanu) s-a remarcat în plan istoriografic prin volumul despre Editori, fotografi și tipografi în cartofilia românească (Ed. Colecționarului, 1999). Albumul este împărțit în trei secțiuni, primele două fiind consacrate epocilor Gh. Gheorghiu-Dej (1948-1965) (pp. 17-114) și Nicolae Ceaușescu (pp. 115-186), în timp ce ultima parte acoperă câteva ipostaze comuniste ale Războiului Rece (pp. 187-195). Temele și ilustrațiile aferente celor două perioade se suprapun în mare parte (conducătorii comuniști; instrumentele propagandei; armata; orașele/municipiile; mass-media; vedetele), dar există și subiecte particulare (sub Ceaușescu, ritualurile aniversare sunt de fapt înlocuite cu cultul personalității liderului – o realitate ce se reflectă și în imaginile din carte).
S-a spus despre Călin Hentea că face adeseori „conexiuni inedite între evenimente“, iar acest aspect se verifică și în acest album, un volum care conține și reprezentări mai puțin cunoscute și circulate: de pildă, o fotografie a lui Tudor Arghezi (cu papion) în mijlocul unui grup de soldați ai Armatei Republicii Populare Române (carte poștală a Editurii Militare din anul 1964 – p. 49). Ne-a atras atenția și rubrica despre ștabii staliniști, în special ilustrațiile cu importante căpetenii comuniste care l-au înconjurat la un moment dat pe Gheorghiu-Dej (pp. 22-29). Sunt lucrări de artă plastică – tablouri – înfățișându-i între alții pe: Ana Pauker, de Gheorghe Glauber, pictură (1952); Vasile Luca, de Adina Paula Moscu (1951); Iosif Chișinevschi, de Gheorghe Șaru (1951). Toate aceste opere mai mult sau mai puțin artistice au dispărut din consemnările oficiale odată cu dizgrația în care au căzut sus-amintiții lideri comuniști reprezentați pictural. S-a mai putut vorbi după 1965 – destul de vag – despre creația lui Ștefan Szonyi întruchipându-l pe Gheorghe Gheorghiu-Dej (1951), portretul fostului muncitor electrician lucrând – în calitate de demnitar comunist – la planul de electrificare a țării, având în spate chipul lui Stalin (un tablou agățat de perete). În general, însă, Szonyi a fost reținut în memoria artistică oficială de până în 1989 ca portretist al lui Gheorghe Doja, al plutașilor și sudorilor, și nu al liderului comunist de dinaintea lui Ceaușescu.
Cartea datorată lui Călin Hentea este importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este ca o fotografie a unei epoci (toate ilustrațiile poartă gir oficial, fiind o reprezentare aprobată de la vârf). În fine, avem de-a face cu un valoros volum ilustrat de istorie a propagandei comuniste autohtone, valorificând în mare parte o colecție personală de mărturii iconografice. El nu este util doar specialiștilor, ci și celor amatori de istorie, autorul dorindu-și ca albumul să se afle cu prioritate „în atenția românilor care s-au născut după 22 decembrie 1989“ (p. 5).
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius