As vrea ca sa fiu tacuta de multe ori si intre oameni sa nu fi fost. Dar pentru ce vorbim asa lesne si glumim cu atata placere unul cu altul, de vreme ce rareori ne intoarcem la tacere cu constiinta nevatamata?
Pentru ca prin convorbire cautam mangaiere unul la altul si inima cea impovarata de griji dorim a ne-o usura. De aceea gandul si vorba noastra se invarteste mai cu placere pe langa lucrul ce iubim sau dorim, decat pe langa cele ce ne sunt impotrivitoare.
Dar pentru usurinta inimii si nepasarea de neputintele noastre, nu simtim durerile sufletului nostru, ci adeseori radem in desert cand mai vartos ar trebui sa plangem.
Daca inima ta ar fi curata toata faptura ar fi pentru tine o oglinda a vietii si o carte plina de sfinte invataturi, caci nu este faptura cat de mica si neinsemnata care sa nu poarte in sine vreo icoana a bunatatii dumnezeiesti.
Spune-mi, unde esti, cand nu te afli inlauntrul tau?
Si cand ai alergat pentru toate, cu ce te-ai folosit, nepurtand grija de mantuirea ta? De vrei sa ai pace si sa fii inlauntrul tau, in unire cu Dumnezeu, ingrijeste-te de mantuirea ta.
Aceasta este adevarata veselie a inimii cand inaintea ochilor tai nimic nu este mai inalt, mai frumos, mai mare, mai placut decat numai unul Dumnezeu. Sufletul ce iubeste pe Dumnezeu leapada toate pentru Dumnezeul vesnic,nemarginit, a toate implinitor care este mangaierea sufletului...
De ai fi inlauntrul tau bun si curat, atunci ai vedea si pricepe usor toate.
Ce cauti in lume? Fericirea? Ea nu este aici. Asculta acel strigat de durere ce se inalta din toate unghiurile pamantului si se prelungeste inca...e glasul lumii.
O, DURERE! DAR CE MAI CAUTAM iN LUME? Lumina? Ajutor? Mangaiere? Ce mai cautam spre a savarsi calatoria noastra? Lumea e data duhului intunericului. Tuturor poftelor ce insulta, tuturor crimelor.
Deschizi televizorul si ce vedem? in mijlocul zgomotul societatii se creeaza atatea si atatea rautati, inimi ranite, izvoare de lacrimi si multa amaraciune.
Ce folos este a vietui mult de vreme ce ne indreptam asa de putin?
Oare cati sunt ca se -ntreaba, la ce au venit pe lume?
Nu pentru ca sa vietuiasca lui Dumnezeu si sa se faca om duhovnicesc? Ce cauti imprejurul tau? Nu este aici loc de repaus pentru tine? Lacasul tau este in cer si pentru aceasta in treacat se cuvine tie a privi lucrurile pamantului, caci toate trec si tu impreuna cu dansele.
Daca ai fi asa cum ar trebui sa fii, bun si curat, toate ti-ar sluji spre bine si spre spor. Multe lucruri pricinuiesc intristare si tulburare tocmai ptr ca nu am omorat poftele si nu ne-am lepadat indeajuns de bunatatile pamantesti. Nimic nu pateaza si intunica inima omului mai mult ca iubirea diverselor patimi. Daca te-ai lepada de aceste mangaieri vremelnice, ochiul mintii tale ar putea privi spre cele ceresti si te-ai bucura mult si adeseori in launtrul tau.
Ce cauti in afara de tine? Retrage-te, retrage-te in tine insuti;daca nu poti totdeauna a-ti aduna gandurile, fa aceasta macar uneori, o data pe zi, dimineata si seara. Dimineata hotaraste lucrarea binelui iar seara ia-ti socoteala de purtarea ta de peste zi. Cauta vreme potrivita spre a-ti face socoteala si cugeta adeseori la facerile de bine ale lui Dumnezeu. Lasa lucrurile ce intarata numai curiozitatea.
Nimeni nu se arata fara primejdie in lume daca nu-i place a sedea in singuratate; nimeni nu poate vorbi cu masura daca nu stie sa taca cu bucurie; nimeni nu poate fi mai mare cu siguranta, daca nu stie a fi mai mic cu placere; nimeni nu stie a porunci cu indrazneala, daca n-a invatat a asculta cu supunere; nimeni nu se bucura cu indrazneala, daca n-are marturia bunei constiintei.
Parte din viata este usa la viata. De doresti adevarata infrangere a inimii, intra in camara ta si inchide usa ta la zgomotul lumii. Cu cat traiesti mai departe de zgomotul oamenilor, a lumii, te apropii mai mult de Dumnezeu cu sfintii sai ingeri. Mai bine este a vietui inchis in casa ta, in camara ta si a purta grija de mantuirea ta decat uitand de tine.
Iesirea vesela adeseori naste intoarcere trista; si vesela petrecere de seara aduce dimineata mahnita.
Ce poti a vedea aiurea, ce nu vezi unde te afli? inalta mai bine ochii tai sus la Dumnezeu, lasa oamenilor deserti cele deserte, iar tu cuprinde-te de ceea ce iti porunceste Dumnezeu. Cheama la tine pe IISUS, petrece cu EL in chilia ta, ca nicaieri nu vei afla atata PACE.
Dimineata, socoteste ca nu o sa ajungi pana seara; seara, nu-ti fagadui ca o sa vezi dimineata. Pedepseste acum trupul tau prin pocainta ca atunci, in ceasul cel din urma ,in care nici nu te gandesti, sa te poti desface de el cu mare indrazneala. Aici nu avem cetate statornica de aceea inima,rugaciunile, plangerile tale sa se indrepte totdeauna catre cetatea cereasca. in toate lucrurile cauta la sfarsit si te intreaba: cum ma voi infatisa eu inaintea Judecatorului?
Acum lucrul tau isi da rodul sau, lacrimile tale sunt ascultate, suspinul tau primit, durerea ta curatitoare si poate inca sa impace dreptatea lui Dumnezeu.
Frica de iad te poate intoarce.Du-te cu mintea la acel moment. Cat timp esti inca pe pamant, alegerea dintre bucuriile cerului si deznadejdea iadului- iti apartine. Aceste doua locasuri ti s-a lasat, deci ,nu uita insa, ca dincolo de mormant nu mai e pocainta.
Vremea pierduta nu se mai intoarce. Suflet credincios! Fa lacas in inima ta ptr Bunul Hristos.Tuturor celorlalte lucruri inchide intrarea. Esti bogat si singur EL iti este tie de ajuns. Oamenii se schimba repede si scapata indata, insa cu IISUS petreci in veac. Cei ce sunt astazi cu tine, maine pot sa fie impotriva ta; si cei ce sunt impotriva ta, maine pot fi cu tine; omul se schimba ca vantul.
Oriunde vei fi, in orice loc te afli, esti strain si calator si nu vei avea vreodata pace in inima ta decat numai unindu-te inlauntrul tau cu IISUS HRISTOS.
Florentina
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius