Meditatia zilei - 27 iulie 2021

[altmariustotal catolic]

Ex 33,7-11; 34,5-9.28; Ps 102; Mt 13,36-43

Astăzi ne concentrăm asupra primei lecturi, deoarece asupra evangheliei am meditat într-una din duminicile trecute. În acest text al Cărţii Exodului, notăm că în Vechiul Testament deja se revelează întrucâtva planul lui Dumnezeu de a locui în mijlocul poporului său, ba chiar de a avea cu fiecare dintre noi un raport personal şi profund. Această intenţie divină începe să fie cunoscută o dată cu iniţiativa lui Moise ce instalează cortul pe care îl numeşte „Cortul întâlnirii”. „L-a instalat B spune Biblia B în afara taberei, la o oarecare distanţă”: Dumnezeu, deci, nu poate să locuiască în mijlocul poporului său, deoarece poporul a păcătuit, s-a îndepărtat de el, căci a ajuns un popor idolatru. Cortul este la o anumită distanţă, dar este accesibil. „Oricine voia să ceară sfat de la Domnul trebuia să iasă din tabără, ca să ajungă la cortul întâlnirii”. Sfântul Ioan, în Noul Testament, ne va spune că Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, şi-a aşezat cortul în mijlocul nostru.

Moise intra în cort şi, spune Sfânta Scriptură, „Domnul vorbea cu el faţă în faţă, aşa cum vorbeşte omul cu vecinul său”. Suntem iarăşi în faţa unei schiţe a planului lui Dumnezeu, adică a Întrupării. Moise se găseşte faţă în faţă cu Domnul, în mod misterios, şi Domnul îi vorbeşte aşa cum i-ar vorbi un om. Dumnezeu nu este încă întrupat, Fiul lui Dumnezeu nu s-a făcut încă om, dar în acest episod, în care Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise aşa cum un om vorbeşte cu altul, există o oarecare asemănare cu ceea ce avea să se întâmple în Noul Testament. O dată cu întruparea lui Isus, cu adevărat un om ne vorbeşte, un om care, în acelaşi timp, este Dumnezeu şi care ne vorbeşte nu numai aşa cum un om îi vorbeşte altui om, ci aşa cum un prieten îi vorbeşte prietenului său: „Nu vă mai numesc slugiY ci vă numesc prieteni, pentru că tot ceea ce am auzit de la Tatăl v-am făcut cunoscut vouă!” (In 15,15). În noua alianţă, fiecare om, fiecare dintre noi este invitat la acest raport personal, profund, cu Dumnezeu, un raport nu numai faţă către faţă, ci inimă la inimă. Este un privilegiu minunat, pe care trebuie să-l primim cu respect, cu admiraţie, cu recunoştinţă. Euharistia ne oferă nemaiauzita posibilitate de a-l primi pe Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut fratele nostru, prietenul nostru, nu numai în mijlocul nostru, ci în noi, pentru a vorbi cu el, pentru a-l asculta, pentru a-l lăsa să ne conducă toată viaţa şi să o umple de iubirea sa. Domnul să ne ajute să preţuim tot mai mult aceste daruri sublime.