https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-08.54.42-1-1-300x188.jpeg 300w, Ordine. Izolare. Regulamente aspre. Disciplină cazonă și austeritate aproape de tip monahal. Și multă, multă carte. O instituție de învățămînt de elită în care se studiau 20 de materii, de la limbi străine, fizică, chimie, muzică, desen, dans, și până la noțiuni practice, de pildă cum se servește masa sau cum se cos hainele. Aceasta înseamnă bătrâna Școală Centrală de Fete, de pe strada Icoanei. Pe 19 martie se implinesc 170 de ani de la infiintarea ei. De astazi si pina in ziua aniversară, 19 martie, vom publica o serie de articole despre ce a fost si ce a ajuns instituția de invățământ emblemă pentru Bucuresti.
Pensionul cu cel mai mare prestigiu din București și din țară, un loc în care tinerele din ultimii 170 de ani erau formate să devină intelectuale veritabile, dar și bune mame și soții cultivate. O poveste cu o continuitate de 170 de ani, de la pension pentru demoazele, și până la școala on line din timpul pandemiei. De la odrasle din protipendadă, la elevele din ziua de azi cu smartphone si blugi rupți.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-09.10.32-206x300.jpeg 206w" sizes="(max-width: 703px) 100vw, 703px" />Eleve la Scoala Centrală de fete, la inceput de secol 20, elevele lui Harry Potter.
“Când am intrat în venerabila Școală Centrală, în clădirea aceea atât de bine cunoscută mie, cu culoarele ei zugrăvite în roșu pompeian, cu decorațiunile din curtea interioară, gândite cu atâta sobră frumusețe și funcționalitate, m-am simțit sugrumată de emoție”, mărturisea Acad. Prof. Dr Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cândva una dintre elevele Școlii Centrale. În ziua de 19 martie 1851, adică exact acum 170 de ani, domnitorul Barbu Știrbey aproba înființarea unui “Pensionat Domnesc de Demoazele”. Era prima școală de fete finanțată de stat și la ea aveau acces numai domnisoare cu sânge nobil, jupânițe, fete de mari boieri. Mai târziu, la început de secol 20, admiterea se făcea și pe merit și nu neapărat în funcție de rangul familiei din care provenea eleva.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-08.54.42-3-300x200.jpeg 300w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 768w" sizes="(max-width: 960px) 100vw, 960px" />Foto credit „Prietenii scolii centrale”, pagina de facebook.
O școală de o infinită poesie într-o clădire-simbol pentru stilul de arhitectură neoromânesc
Dar, pentru început, să cunoaștem clădirea arhitectului Ion Mincu, ca să înțelegem în ce spațiu se desfășura o zi din viața de internat a unei eleve din perioada interbelică. În spatele porții mari din lemn se ascundea o altă lume, dedicată exclusiv învățăturii și dictată de severitate. Școala seamănă și astăzi cu o veche mănăstire, cu “parloar” pentru părinți și vizitatori chiar la intrare, cu pridvoare și curte interioară. Că nu aveau voie părinții să intre în internat cu papornițe și pachete. Cuvântul “parloar” chiar asta înseamnă, o sală de primire a vizitatorilor într-un internat școlar sau într-o cazarmă.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-08.54.42-5-300x237.jpeg 300w" sizes="(max-width: 604px) 100vw, 604px" />Gradina Scolii Centrale de fete in interbelic.
O clădire monument istoric, care-a supraviețuit celor două razboaie si comunismului
Imobilul a fost ridicat între anii 1889-1891 de părintele fondator al stilului neoromânesc, Ion Mincu. Planul, de formă dreptunghiulară, este compus din patru aripi, cu parter și etaj fiecare, dispuse simetric în jurul unei curți interioare. Curtea interioară este mărginită la parter de o suită continuă de arcade trilobate în acoladă, sprijinite pe colonete de piatră. Zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramică colorată. Galeria vitrată a curții interioare, cea mai mare și mai frumoasă structură din România, s-a bazat pe utilizarea unor materiale de construcție noi pentru acea epoca, cum ar fi fierul forjat pentru ramele ferestrelor. Ion Mincu s-a înconjurat de meșteri care știau să lucreze în lemn și piatră, sau să facă o tencuiala de var și pământ ars smălțuit.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-08.54.42-7-300x199.jpeg 300w" sizes="(max-width: 720px) 100vw, 720px" />Foto credit „Prietenii Scolii centrale de fete”, pagina de facebook.
Parterul era dedicat sălilor de lectură, bibliotecii, amfiteatrului și cancelariei, iar holurile erau deschise ca într-o mănăstire. La etaj se aflau dormitoarele, garderoba, sălile de toaletă, camerele ale guvernantelor și sălile pentru lecțiile de pian. Directoarele locuiau in casa de lânga Scoală. La subsol erau sălile de mese, sufrageria cea mare. Pe fațada clădirii au fost gravate numele celor mai faimoase doamne din istoria țării: Clara Doamna, Doamna Chiajna, Elena Rareș, Elena Cuza, Domniță Bălașa si Carmen Sylva.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-09.10.02-300x233.jpeg 300w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 768w" sizes="(max-width: 1018px) 100vw, 1018px" />
În anii ’80, Adrian Păunescu și Violeta Andrei au protestat pentru ca „Școala Centrală de Fete” să nu fie desființată
“ Istoria acestei scoli durează de peste un secol si jumătate, mai exact 170 de ani. Doua momente remarcabile, dintre multe altele, ar fi vizita Doamnei Țarii, Elena Cuza, cât si a Reginei Mamă, Elena. Să amintim anul 1862 când fetele au primit premii in cărti din partea Doamnei Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Apoi în anul 1928 s-a organizat sărbătorirea celor 76 de ani activitate în prezența Principesei Elena, soția viitorului Rege Carol al II-lea și mama viitorului Rege Mihai, și a principesei Olga a Greciei. Din acest an s-au realizat lucrări de refacere, modernizare și extindere a școlii. Un deceniu a fost condusă de Elena Malaxa care, cu sprijinul fratelui său, Nicolae Malaxa a făcut lucrări de modernizare și de consolidare. De altfel, Nicolae Malaxa a construit Amfiteatrul Mare al scolii, care in 1948 a fost naționalizat si transformat in cinematograf, azi aparține de Teatrul Bulandra. In anul 1948, doamnei Malaxa i s-a interzis dreptul de a mai profesa. Urmează o perioada neagră pentru România și pentru instituția de învățămînt. Devine pe rând „Liceul de fete nr 10”, apoi Liceul „Zoia Kosmodemianskaia,” Zoia este considerată a fi Erou al Uniunii Sovietice si in scoală se afla un tablou al său lânga care elevele aveau obligația să stea de pază. În 1971, Scoala devine liceu de cultură generală cu predare în limba rusă, iar în anul 1986 autoritățile comuniste au dorit ca imobilul școlii să aibă o altă destinație, doreau chiar să-l demoleze, așa se vorbea atunci. Protestul foștilor absolvenți Adrian Păunescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga și al actriței Violeta Andrei (soția ministrului de externe al regimului Ceaușescu, Ștefan Andrei, n.n) a menținut școala în casa ei de drept”, ne povesteste doamna Mirela Sorina Mateescu, profesor de istorie la Colegiul Național „Școala Centrală”.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-01-at-17.45.02-1-212x300.jpeg 212w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 768w" sizes="(max-width: 902px) 100vw, 902px" />Domnul Conf. Dr. Bogdan Georgescu a absolvit in anul 1979. Fotografie din Colecția Personală.
“De cum și cât invățam depindea viitorul nostru”
Conf. Dr. Bogdan Georgescu a absolvit Liceul Zoia Kosmodemianskaia în anul 1979 și astăzi preda la Facultatea de Medicină Veterinară București.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-01-at-17.41.36-214x300.jpeg 214w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 768w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 1096w" sizes="(max-width: 1142px) 100vw, 1142px" />Dl. Conf. Dr. Bogdan Georgescu in prezent. Fotografie din colecția personală.
B365: Ați avut profesori exigenți?
“Nu îi pot numi neapărat exigenți, dar da, au dorit că noi să învățăm, de această depinzând viitorul fiecăruia. Pot spune că și-au făcut cu prisosință datoria de profesori. A fost șansa mea să am un învățător de excepție, Eugen Labiș (tatăl poetului), apoi, în clasele 5-8 o profesoară de biologie (doamna Niță), o altă de limba franceză (doamna Stern) și un profesor de limba și literatură română și diriginte (domnul Ciurlă) datorită cărora am ajuns să iubesc școala”.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-01-at-17.45.02-2-300x191.jpeg 300w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 768w" sizes="(max-width: 960px) 100vw, 960px" />Dl. Conf. Dr. Bogdan Georgescu elev. Foto, Colecția Personală.
“În comunism, profesorii erau dedicați, nu se „făceau” că au ore. Să porți uniformă nu era un calvar”
B365: Cum era calitatea învățământului înainte de 1989?
“Era de o calitate aproape excepțională. Las la o parte faptul că aveam și materii cu iz ideologic (precum economia politică sau socialismul științific), însă celelate materii abundau de noțiuni necesare unei culturi generale. Și a mai fost ceva care a contribuit și anume faptul că religia nu avea ce căuta în școală și că erau 6 zile de școală. Orarul zilnic nu era așa încărcat, nu existau materii inutile (cu excepția celei cu iz politic). În timpul liceului aveam posibilitatea de a merge la Biblioteca franceză (acum Institutul francez) atât împreună cu profesoară de franceză, cât și singuri. Și învățam, pentru că, în caz contrar, nu reușeam la examenul de treaptă sau cel de admitere la facultate. Profesorii erau dedicați, nu se făceau că fac ore. Orarul era respectat, ora la fiecare materie la fel. Iar la disciplinele cu iz practic, precum biologia, fizică sau chimia, chiar făceam experimente. Tot ceea era predat teoretic, era apoi demonstrat! Aveam materiale didactice, manualele erau gratuite și pline de conținut cu adevărat științific. Iar noi, elevii, aveam un respect deosebit pentru profesorii noștri, nu trebuiau să fie bau-bau că să îi apreciem. Și încă ceva! Toți purtam uniformă, plus matricolă! Și nu era un calvar purtatul uniformei. Era ceva normal. Chiar dacă am avut colegi copii ai unor personalități ale zilei, nu făceau caz de asta, erau decenți, învățau și primeau note pe merit, nu pe pile și relații!
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-01-at-17.41.36-1-225x300.jpeg 225w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 768w" sizes="(max-width: 987px) 100vw, 987px" />Domnul Conf.Dr. Bogdan Georgescu. Foto Colecția Personală.
B365: Ce vă inspira atunci clădirea, arhitectura ei, holurile, curtea interioară?
“După primul an, a început restaurarea liceului pentru că se apropia aniversarea a 125 de ani de atestare documentară. Am făcut ore printre zgomote de bormașină, ciocănit în piatră, vopseluri etc. Dar totul se făcea sub strictă supraveghere a celor de la Monumentele de Arhitectură și s-au respectat cât s-a putut de mult planurile lui Ioan Mincu. Îmi amintesc cu câtă migală muncitorii curățau fiecare frunză de acant de la colonadă din jurul curții interioare, câtă grijă aveau de geamurile de la pridvor (acum sunt din plastic!), și când s-a terminat, clădirea arăta excepțional, galeria roșu pompeian strălucea, la fel tavanele cu pictură aferentă. Era cel mai frumos liceu. Și așa a rămas pentru mine. O instituție de invățământ și cultură”.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-08.54.42-6-1-300x199.jpeg 300w, https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-0... 768w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />Foto credit Prietenii Scolii Centrale, pagina de facebook.
“Este scoala care mi-a deschis drumul in viață”
B365: Aveți amintiri din curtea interioară?
“Curtea interioară era închisă pentru noi elevii, dar, de abia așteptam primăvara să vedem cireșii japonezi înfloriți. Era minunat. De asemenea, mai aveam acces în curtea interioară la unele ore de biologie, sau la absolvire, pentru fotografiile de grup. Și nu era rău. În felul acesta erau protejați atât pomii, cât și cele 2-3 broaște țestoase din curte (una fusese adusă de mine). Nu zic că eram „uși de biserică”. Și noi mai făceam prostioare. Mai fumam în grupul sanitar sau în curtea din spate, mai chiuleam la câte o oră, dar nu era o regulă. Mai erau unele activități care nu ne prea conveneau, de obicei toamna. O dată sau de două ori, mergeam la un depozit de legume (Heliade între vii) la sortat cartofi. Dar era și prilej de distracție și de socializare, până la urmă. Așa reușeam să ne cunoaștem mai bine. Odată cu treaptă a două s-a schimbat profilul în filologie-istorie. Și cei ce au dorit să vină în liceul sau cei ce au dorit să rămână, au dat examen diferit în funcție de profilul de la care veneau. Eu am făcut real și am dat examen la matematică (scris și oral) și rusă scris. Alții au dat engleză (scris și oral) și limba română scris. Sau alte limbi străine. Așa că elevii fiecărei clase formau mici grupe la limbile străine. Și au mai apărut materii noi și interesante: istoria literaturii universale, pedagogie, psihologie, stenografie, dactilografie. Acestea din urmă fiindu-mi de folos la facultate (nimeni nu îmi fură cursurile) și am putut singur să îmi scriu la mașina de scris lucrarea de diplomă.
https://b365.ro/wp-content/uploads/2021/03/WhatsApp-Image-2021-03-02-at-08.54.42-2-224x300.jpeg 224w" sizes="(max-width: 477px) 100vw, 477px" />Foto credit „Prietenii Scolii Centrale”, pagina de facebook.
Cam asta va pot spune despre liceul meu, Zoia Kosmodemianskaia, actualmente Școala Centrală. Este școala care mi-a deschis drumul în viață, care mi-a dat aripi să devin cine am devenit. pentru toate acestea, voi fi permanent recunoscător tuturor cadrelor didactice care m-au îndrumat și format”, ne-a spus in exclusivitate, domnul Conf.Dr. Bogdan Georgescu.
Va urma un interviu emoționant despre învățămintul in perioada interbelică cu Ioana Bentoiu, fiica compozitorului Pascal Bentoiu. Aflați si cum arăta o zi de scoală-internat pentru o tinara de 17 ani acum o sută de ani si cu ce bani a fost restaurată cladirea marelui arhitect Ion Mincu, Make Bucharest Great Again. Multumesc pentru fotografii grupului “Prietenii Scolii Centrale.”
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius