Mănăstirea Lainici sărbătoreşte anul acesta un dublu eveniment duhovnicesc: împlinirea a 200 de ani de la naşterea Sfântului Cuvios Irodion şi 10 ani de la canonizarea lui.
Cu acest prilej, în contextul Anului comemorativ al celor adormiţi în Domnul, de curând, a fost publicată la Editura „Mitropolia Olteniei” lucrarea „Sfântul Cuvios Iridion, Luceafărul de la Lainici, în documentele vremii”, alcătuită de prof. Lidia Clarissa Nicolae.
Volumul, însumând peste 250 de pagini, este munca a peste trei ani de cercetare arhivistică şi interpretare a documentelor legate de viaţa şi activitatea Sfântului Irodion de la Lainici.
Publicată cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi cu sprijinul preacuviosului părinte arhimandrit Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, lucrarea oferă o imagine complexă asupra vieţii sfântului, surprinzând totodată importante detalii istorice din trecutul Bisericii Ortodoxe Române.
În Cuvântul introductiv, IPS Părinte Mitropolit Irineu consemnează că „Sfântul Irodion duhovnicul a fost martorul multor minuni ale Sfântului Ierarh Calinic, el însuşi fiind un făcător de minuni încă din viaţa pământească. De atunci şi până în zilele noastre, Sfântul Irodion a fost cinstit de toţi credincioşii olteni. În ultimii zece ani, de la marele eveniment al canonizării sale, prăznuirea sfântului s-a răspândit în întreaga Biserică Ortodoxă Română, la credincioşii din ţară şi de peste hotare. Din mila lui Dumnezeu, la racla sfintelor sale moaşte au aflat vindecare şi mângâiere multe suflete îndurerate. Semn al dumnezeieştilor binecuvântări şi daruri neţărmurite, dincolo de timp şi dincolo de spaţiu, rugăciunile Luceafărului de la Lainici sunt pavăză nebiruită pentru întreaga Mitropolie a Olteniei. Şi astăzi, ca şi în trecut, sfântul face minuni cu cei binecredincioşi şi dă tămăduiri de boală, de suferinţă, de necaz şi de nevoi tuturor credincioşilor. Întotdeauna, în ziua de 3 mai a fiecărui an, mulţime de credincioşi vin la rugăciune în Sfânta Mănăstire Lainici pentru a afla ajutor şi binecuvântare de la Sfântul Cuvios Irodion şi mântuire de la Domnul nostru Iisus Hristos” (p. 8).
În postfaţa lucrării, arhim. Ioachim Pârvulescu menţionează că „mărturiile contemporanilor îl descriu ca pe un adevărat sihastru, un om onest, umil, cu multă omenie, cu iubire creștinească și cu duhul înțelepciunii, un mare duhovnic, apreciat de Sfântul Calinic și de ceilalți superiori. Sfântul Calinic i-a fost mereu alături, implicându-se în mai multe rânduri în ajutorarea schitului și a obștii”.
Calitățile sale sacerdotale și morale, darurile extraordinare cu care a fost înzestrat pentru iubirea, credința și nădejdea în Hristos au atras mulți credincioși, care l-au ales duhovnic, „un duhovnic care astăzi de-abia se mai găsește în țara noastră”. Pe când Sfântul Cuvios Irodion viețuia ca preot la episcopie, chiar dacă mai avea duhovnic în schit, obștea dorea să se mărturisească tot la dânsul, „de care în timpul de față suntem foarte însetați”.
Această destăinuire a obștii, precum și alta anterioară, că „de când s-a dus părintele Irodion am rămas pustii și goi de cuvântul adevărului, și străini de dragostea cea către Dumnezeu” - mărturisesc impactul extraordinar pe care îl avea Sfântul Cuvios asupra lor, cunoscut ca model de viețuire în Hristos. „Este o dragoste reciprocă, firească, izvorâtă din inimi iubitoare de Hristos” (p. 232).
Cu privire la documentele surse, folosite în alcătuirea valoroasei reconstituiri hagiografice, autoarea, Lidia Clarissa Nicolae, menţionează că în mare parte textele au fost editate „cu grafie chirilică și latină, din perioada 1846-1914, care se referă la viața și activitatea Sfântului Cuvios Irodion. Materialul documentar provine din Arhivele Naționale București și Gorj, Arhiepiscopia Râmnicului, mănăstirile Cernica și Antim, fiind clasat cronologic. S-au efectuat cercetări și în Arhivele Naționale Dolj, Vâlcea, Biblioteca Națională a României și cea a Academiei Române. Din prima parte a vieții Sfântului Cuvios Irodion, dispunem de puține informații: lista cu frații propuși de Sfântul Calinic, mitropolitul vremii, pentru primirea în cinul monahal; răspunsul mitropolitului; data tunderii în monahism a Sfântului Cuvios, consemnată în Condica celor călugăriți în Mănăstirea Cernica și Adresa mitropolitului (din octombrie 1852) către starețul Nicandru, pentru trei viețuitori din Cernica, ceruți de Sfântul Calinic, printre care și monahul Irodion” (p. 11).
Anul dedicat Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici va fi marcat, de asemenea, de o serie de activităţi academice dedicate vieţii şi lucrării duhovniceşti pe care marele duhovnic cu viaţă sfântă a desfăşurat-o în lavra sfintei mănăstiri din Defileul Jiului.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius