Biografia zilei: Elena Cernei

[altmariusclassic]

Stephan Poen

Preluare de pe facebook

... in memoriam … ELENA CERNEI ... la douăzeci de ani de la trecerea în eternitate ...

ELENA CERNEI (n. 1 martie 1924, Bairamcea, județul Hotin, Basarabia – d. 27 nov. 2000, Bucureşti).

Mezzosoprană. A studiat la Conservatorul de Muzică din București (1948-1954) obținând Diploma în Canto, Muzicologie și Regie de Operă; a beneficiat de îndrumările unor mari profesori: Constantin Stroescu (canto), Marcela Ionescu (pregătirea muzicală a repertoriului), Jean Rânzescu (regie și mișcare șcenică), Jean Bobescu (clasă de operă). În anul 1964, la Milano, a urmat o perfecționare cu celebra soprană Gina Cigna, discipolă a marii artiste românce Hariclea Darclée. Dotată cu un ambitus de trei octave a dezvoltat o vocalitate în dublă categorie: contraltă și mezzosoprană cu generoase disponibilități în registrul sopranei Falcon. Studentă fiind în anul al treilea, este angajată solistă a Filarmonicii din București în anul 1951; în anul următor a fost angajată și solistă a Operei Române din București; în primii șapte ani ai carierei a activat simultan la cele două instituții. S-a afirmat într-un vast repertoriu de muzică vocal simfonică, oratoriu, operă, muzică de cameră și lied, abordând toate stilurile de la baroc la contemporani, în toate școlile naționale însușite în respectivele limbi: română, latină, italiană, franceză, rusă, germană, engleză, spaniolă, ebraică și yddisch. Repertoriul său simfonic a cuprins: Marea Messa in si minor de Bach, El Amor Brujo de Manuel De Falla, Messia și Hercules de Händel, Stabat Mater de Pergolesi, Missa Solemnis și Simfonia a IX-a de Beethoven, Das Lied von der Erde de Mahler, Missa în do minor, Motet (Exsultate Jubilate), Alleluia, Requiem de Mozart, Alto Rhapsodie Op. 35 de Brahms, Messa da Requiem de Verdi, Alexander Nevski de Prokofiev. În cadrul repertoriului de operă a interpretat rolurile de mezzosoprană și contraltă din: Orfeu și Iphigenia în Aulida de Glück, Le nozze di Figaro de Mozart, Aida, Il Trovatore, Don Carlo, Un ballo în maschera de Verdi, Adriana Lecouvreur de Cilea, Der Rosenkavalier de Richard Strauss, Carmen de Bizet, Samson et Dalila de Saint-Saëns, Pikovaya Dama de Ceaikosvki, Ruslka de Dargomîjski, Boris Godunov de Mussorgsky, Kniaz Igor de Borodin, Oedipe de Enescu, Ion Vodă de Gheorghe Dumitrescu, Doamna Chiajna de Buicliu. Este prima mezzosoprană româncă afirmată în cele mai mari teatre ale lumii: Teatro Alla Scala di Milano, New York Metropolitan, Opéra de Paris, Wiener Staatsoper, Bolshoi Teatr din Moscova, Gran Teatro Liceo din Barcelona, Théâtre de la Monnaie din Bruxelles, Accademia des Bellas Artes din Mexico City; a participat la Festivaluri Internationale de la Paris, Praga, Liège, Wiesbaden, Atena, Bucuresti; a cântat în numeroase orașe precum Firenze, Zürich, Stuttgart, Dresda, Praga, Varsovia, Budapesta, Lübeck, Montreal, Boston, Tokyo, Marseille, Sofia, Petersburg, Atena, Salonik, Teheran, Tel Aviv, Jerusalem, Haifa, Istanbul, Berlin, etc. A colaborat cu mari personalități; regizorii Jean-Louis Barrault, Herbert Von Karajan, Jean-Pierre Ponnelle, Margherita Wallmann, Franco Zeffirelli; dirijorii Claudio Abbado, Kurt Adler, Fausto Cleva, Pierre Dervaux, Alberto Erede, Zubin Mehta, Georges Prêtre, Nicola Rescigno, Thomas Schippers, Hans Swarowsky; artiști lirici: Birgit Nilsson, Renata Tebaldi, Leontyne Price, Galina Vishnevskaya, Gabriella Tucci, Ghena Dimitrova, Richard Tucker, Jon Vickers, Nicolai Gedda, Giuseppe di Stefano, Franco Corelli, Carlo Bergonzi, Placido Domingo, Piero Cappuccilli, Peter Glossop, Robert Merrill, Sherrill Milnes, Cornell MacNeil, Giangiacomo Guelfi, Nicola Rossi-Lemeni. În presa internațională s-a scris despre ea: Una dintre cele mai formidabile voci ale timpului nostru. Jacob Siskind, Montreal, 1973; O Amneris care comandă New York Times, 1966; Un registru dintre cele mai frumoase, cu acutul si sonoritatea unei soprane dramatice si, in grav, cu rezonante de contralto; o tehnica impecabila. Corriere del Teatro, Milano, 1965. A fost distinsă cu numeroase titluri dintre care: Artistă Emerită (1962), Medalia de Aur Giuseppe Di Stefano, Mexico City (1966), Premiul Criticii Europene Pana de Aur, Wiesbaden (1970), Membru Activ al Academiei de Științe din New York (1985), Premiile Internaționale Tito Gobbi, Roma (1989), Tito Schipa, Roma (1990), Maria Caniglia, Roma (1991), Membru de Onoare al Academiei Culturale și Științifice Europene (1995), Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din București pentru întreaga activitate artistică și științifică desfășurată în România și în lume (1999). A publicat patru cărți: Enigme ale vocii umane (1982, Editura Litera, București), Et Fiat Lux (1987, Editura Quo Vadis, Roma) L'enigma della voce umana (1988, Editura Quo Vadis, Roma), Et Fiat Lux (1999, Editura Enciclopedică, București). A prezentat patruzeci de lucrări științifice la congrese internaționale de specialitate în România și în străinătate. A fost membru în juriile unor prestigioase concursuri internaționale de canto.