Un pui de zimbru se pregătește de o viață nouă în sălbăticie. Foto: Bogdan ComănescuDin anul 2014, zimbrii s-au întors în locurile din România unde obișnuiau să trăiască, printr-un amplu proiect de resălbăticire derulat de WWF România și Rewilding Europe. Cele două organizații, alături de reprezentanții locali continuă eforturile de a crea o populație viabilă de zimbri în libertate, în vestul Carpaților, prin deschiderea unui al doilea nucleu de resălbăticire în Munții Poiana Ruscă. Mai multe despre aceste acțiuni și importanța lor ne spune Mariana Drugă, project manager LIFE Re-BISON, WWF România.
Prima zonă de resălbăticire din sud vestul Carpaților: să ne spuneți câteva cuvinte despre aceasta zonă și mai ales care este importanța ei?
Prima zonă de reintroducere a zimbrului în sud-vestul Carpaților este situată pe teritoriul administrativ al comunei Armeniș, jud. Caraș-Severin. În cadrul proiectului zona este cunoscută sub denumirea de Măgura Zimbrilor. Este situată în cadrul sitului Natura 2000 Munții Țarcu, fiind o zonă cu o biodiversitate ridicată și un coridor ecologic pentru carnivorele mari. Sud-vestul Carpaților, în general, este o zonă cu un grad de sălbaticie ridicat, neavând bariere majore care să impiedice migrarea carnivorilor mari. Este o zonă unde, dacă se reușește cu succes reintroducerea zimbrului în mai multe nuclee de resălbăticire, sub-populațiile formate au șanse foarte mari de a se interconecta, astfel încât să existe o diversitatea genetică ridicată și un grad de consangvinizare scăzut, fără a mai fi nevoie de intervenția umană în viitor.
Reprezentanți media, WWF România și Rewilding Europe la deschiderea celui de-al doilea nucleu de resălbăticire în județul Hunedoara. Foto: Bogdan Comănescu
Un proiect de resălbăticire este complex. Care au fost principalele provocări pe care le-ați întâmpinat?
Comunicarea cu factorii de interes, în special vânătorii. Apoi, adaptarea managementului speciei în așa fel încât să aibă cele mai bune șanse de a forma populații libere care să nu depindă de un management permanent în viitor. Spre exemplu, s-a renunțat la hrănirea zimbrilor din libertate, așa cum se practică în majoritatea țărilor unde s-a reintrodus zimbrul, pentru ca aceștia să nu asocieze omul cu mâncarea. Datele de până acum arată ca a fost o decizie bună, deoarece zimbrii din libertate la vederea omului părăsesc zona (efectiv fug).
Combatera temerii comunităților locale că zimbrii vor produce pagube majore fânețelor și livezelor. Odată ce aceștia devin sălbatici, nu mai frecventează zonele unde simt prezența omului. Puii născuți în săbăticie de asemenea schimbă comportamentul întregii turme, animalele devenind mai retrase și evită pe cât posibil omul. Au fost doar două-trei conflicte reale în zonă și sperăm că schimbarea managementului animalelor va duce la evitarea conflictelor și în viitor.
Zimbrii sunt aduși din grădini zoologice și rezervații de pe teritoriul Uniunii Europene. Foto: Bogdan Comănescu
Ce presupune mai exact procesul de resălbăticire?
Având în vedere că zimbrii sunt aduși din grădini zoologice și rezervații de pe teritoriul Uniunii Europene aceștia sunt obișnuiți atât cu oamenii cât și cu hrana. Astfel, odată aduși în zona de reintroducere sunt ținuți în țarcuri speciale, respectiv:
21 de zile în țarcul de aclimatizare, unde sunt sub supraveghere oficială, conform legislației în vigoare. Se monitorizează starea de sănătate a acestora pentru a vedea cum se adaptează zonei și pentru a reduce nivelul de stres la care au fost supuși înainte de transport (tranchilizare pentru recoltarea analizelor) și în timpul transportului. În aceasta perioadă zimbrii sunt hrăniți la câteva zile cu suplimente speciale pentru a face tranziția mai ușoară la ecosistemul nou (hrană nouă, altă microfloră etc.), apoi hrana se reduce treptat până la zero. Principiul de bază este că animalele nu trebuie să vadă rangerii atunci când le pun mâncare. Dacă aceștea au fost văzuți ei nu vor lăsa hrana și vor reveni peste 1-2 zile. Rangerii, ofițerul de proiect și medicul veterinar sunt singurele persoane care intră în aclimatizare pentru a verifica starea zimbrilor.
După cele 21 de zile, zimbrii sunt eliberați în țarcul de resălbăticire unde sunt ținuți o lună sau două luni, în funcție de starea lor de sănătate. Interacțiunea cu omul este redusă la zero. Ultima etapă este eliberarea în săbăticie.
Cum au reacționat localnicii?
În general bine. Mulți dintre ei sunt chiar încântați de aceste elemente noi în zona lor. Desigur că sunt tot felul de îngrijorări, dar încercăm să informăm comunitățile locale cât de des posibil referitor la zimbri și la comportamentul lor.
De asemenea, încercăm să prevenim posibilele conflicte cu localnicii care au terenuri cu fân sau livezi, prin îngrădirea acestora cu gard electric (activitatea prevăzută încă de la începutul proiectului/inițiativei).
Unii localnici au început să își dezvolte activități bazate pe ecoturism. Spre exemplu, în zona Armeniș a fost înființată Asociația Măgura Zimbrilor care desfășoară activități de ecoturism oferind vizitatorilor o experiență unică în sălbăticie, cazare la corturi, urmărire de animale sălbatice sau căutarea zimbrului în adâncul pădurilor.
De asemenea, tot legat de initiațiva de reintroducere a zimbrului în zona Munților Țarcu, în comuna Armeniș acum două săptămâni a fost inaugurată prima pensiune tradiționala în localitatea Sat Bătrân.
Eliberare în sălbăticie. Foto: Bogdan Comănescu
Ce urmează pentru zimbrii din Munții Poiana Ruscă?
Același proces ca și în Măgura Zimbrilor. Urmează ca în următorii ani să aducem noi grupuri de zimbri, care să fie eliberați în sălbăticie, să sprijinim comunitatea să desfășoare activități de ecoturism, promovare produse tradiționale, etc.
Se pot vizita zimbrii?
Zimbrii se pot vizita numai după ce se eliberează în sălbăticie. Este strict interzisă vizitarea lor în țarcurile de aclimatizare și resălbăticire, deoarece aceștea trebuie să fie dezvățați de prezența oamenilor. Dacă se vor vizita în țarcuri posibilitatea conflictelor în viitor va crește foarte mult, pentru că ei se vor simți confortabil în prezența oamenilor.
Rangerii și ofițerul de proiect sunt persoanele care pot facilita vizitarea zimbrilor de la Măgura Zimbrilor. Ei pot facilita prin diferite persoane din comunitate serviciile necesare, respectiv cazare, masă tradițională.
De asemenea, există posibilitatea de a sta într-o tabără de corturi în mijlocul natruii. Se fac trasee zilnice pentru a identifica urmele zimbrilor și a altor animale. Trebuie avut în vedere că exisă posibilitatea ca zimbrii din sălbăticie să nu fie văzuți, mai ales în perioada cu vegetație când vizibilitatea este mult redusă. Dar până la urmă este vorba de experiența de sta în sălbăticie și de a trăi o experiență unică.
Despre relocarea zimbrilor
Foto: Bogdan Comănescu
Inițiativa ambițioasă de resălbăticire se desfășoară cu sprijinul Comisiei Europene prin programul Life pentru natură în cadrul proiectului „Măsuri urgente pentru recuperarea populației de zimbru în România” (LIFE 14 NAT/NL/000987). Obiectivul principal de conservare este de a crea două subpopulații de zimbri, viabile și interconectate, în Munții Țarcu și Poiana Ruscă, în zona Carpaților de Vest ș de Sud-Vest.
Zimbrul a dispărut din sălbăticie în România în urmă cu aproximativ 200 de ani. Rewilding Europe și WWF România lucrează încă din anul 2013. Prima zonă de resălbăticire din sud vestul Carpaților, Măgura Zimbrilor, aflată la baza Munților Țarcu numără acum aproximativ 30 de exemplare de zimbri sălbatici, după 5 transporturi și eliberări anuale realizate până acum în arealul comunei Armeniș, jud. Caraș Severin.
Foto: Bogdan Comănescu
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius