Vremea lucrarii. Chipul launtric al Traditiei ortodoxe: teologie si viata - de Hierotheos Vlachos

[altmariustotal ortodox]

https://carti.crestinortodox.ro/vremea-lucrarii-chipul-launtric-al-...

„Când omul ajunge la vederea-lui-Dumnezeu, atunci devine teolog adevărat, viu, teologia sa este plină de viaţă. În Ortodoxie dobândim adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. Potrivit Sfinţilor Părinţi, această cunoaştere nu înseamnă o simplă observare sau înţelegere raţională, nici «colectarea» unor informaţii despre Dumnezeu, ci însăşi comuniunea în iubire dintre cel ce iubeşte şi cel ce este iubit. Cunoaşterea lui Dumnezeu, ca împărtăşire şi viaţă, este urmare a curăţirii, potrivit cu lucrarea pocăinţei.

Moartea şi întunecarea noastră se răsfrâng asupra întregii zidiri, aduc o răscolire a tuturor. Păcătosul este un răzvrătit, un anarhist, un dictator cumplit, care desfiinţează libertatea semenilor săi. Urâtor al celor dumnezeieşti fiind, ajunge inevitabil să urască şi omul. Însă, aşa cum păcatul, săvârşit în adâncul sufletului, trece dincolo de făgaşul vieţii personale a omului şi se răsfrânge şi asupra celor din jur, având, prin urmare, consecinţe la nivel cosmic, la fel se întâmplă şi cu Harul lui Dumnezeu.

Sfântul Isaac spune: «Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s‑a suit la cer prin înlesniri.» Cruce este şi iubirea pe care trebuie să le‑o arătăm celorlalţi. Iubirea este prin firea ei o depăşire a sinelui, kenoză, cruce. Hristos S‑a răstignit şi Şi‑a arătat dragostea Sa faţă de noi. Și noi ne răstignim în fiecare zi pentru a arăta dragostea noastră pentru ceilalţi. Creştinul ortodox «luptă» cu arma iubirii. Este lipsit de arme şi totuşi întrarmat. În esenţă, Biserica nu are şi nici nu poate avea vrăjmaşi, de vreme ce ea însăşi este plinătate desăvârşită şi viaţă; are însă bolnavi, cărora încearcă să le vină în ajutor pentru a‑i tămădui. Iar un bolnav nu va putea fi niciodată un vrăjmaş. Este un bolnav care suferă de miopie duhovnicească...

Desigur, ar putea spune cineva că toate acestea: «Să îndurăm, să iubim, să nu ne opunem!» sunt nebunie. Răspundem că întreaga viaţă creştină este o curată nebunie. Este o nebunie plină de sens ce tămăduieşte dezechilibrul din noi şi nebunia lipsei de sens din lume”.
† Ierótheos, Mitropolitul Nafpaktosului

Traducerea din imba greaca de ieromonah Teofan Munteanu