Personalitate marcanta în lumea muzicala si în cea publica, Dan Grigore a oferit melomanilor multe concerte memorabile, pe parcursul carierei sale, fiind considerat de Mihail Jora ''un talent exceptional, care nu sufera comparatie cu tot ce trece drept mare talent în Romania''. Palmaresul sau include distinctii si premii semnificative, precum titlul de Cavaler al Ordinului Artelor si Literelor, acordat de statul francez, si Ordinul Steaua României, în grad de Mare Cruce. Laureat a numeroase concursuri nationale si internationale de pian, Dan Grigore a prezentat, anul trecut, un recital de ''bijuterii muzicale'', cu lucrari semnate de Chopin, Scarlatti, Beethoven, Mozart, Enescu, Schubert, Bach, Brahms, Skriabin, Debussy sau MacDowell. Si-a definit acest program drept ''un colaj de stiluri diferite, reprezentând trairi subiective, uneori chiar amintiri personale din întreaga mea activitate concertistica de pâna acum".
Ascultati-l pe Dan Grigore în emisiunea ''Vorba de cultura'', difuzata pe Radio România Cultural de luni 26 pâna vineri 30 martie, începând cu ora 12.
Foto: Andrei Pungovschi
Realizatori: Attila Vizauer si Ema Stere
Asculta emisiunile "Vorba de cultura" din
 Invitata: Teo Herghelegiu |
||
Pentru a descarca, click pe data.
Pentru a primi saptamanal informatii despre emisiunea "Vorba de cultură", trimiteti mail la adresa vorbadecultura@yahoo.com cu textul "abonare".
Ideile călătoresc, emigrează, plutesc în aer, se transformă. De dispăruT nu dispar niciodată.
În 1890, William James publica un tratat cu titlul “Principii de psihologie”. O carte întru totul inovatoare, în care James a introdus printre altele, conceptul de “flux al conştiinţei”, desemnând curgerea firească a experienţelor interioare ale unui subiect.Ca mulţi alţi termeni din psihologie, “fluxul conştiinţei” a călătorit spre critica literară. Este folosit în legatură cu opera unor scriitori precum Joyce, ProusT Virginia Woolf sau Faulkner şi se află în programa de bacalaureat. Descrie acea succesiune de gânduri şi sentimente care alcătuiesc, în jumătăţi de propoziţii uneori, vocea interioară a unui personaj. La “Vorba de cultură”... invitaţii sunt... ei bine, sunt... celebri, dar în primul rând sunt oameni de cultură... oameni care fac cultură, care trăiesc din faptul că ştiu să facă foarte bine un lucru... că sunt actori, sau scriitori, sau muzicieni, sau scot gazete culturale... îi interesează, îi doare... nu dau lecţii, spun ceea ce cred... şi de regulă, cred într-o mulţime de lucruri... “Care sunt proiectele dumneavoastră de viitor?” – uite o întrebare de care ne-am feriT deocamdată... deocamdată i-am întrebat altele... ce cred despre muzică, unde e frumos să-ţi faci vacanţa... dacă poţi să-ţi trăieşti viaţa după sfatul psihologilor... i-am întrebat... de filme, de fotbal, de grafitti... de copii, de publicul din sală... de cititori... de ce le place lor să citească...
“Vorba de cultură” este un exemplu perfect de flux al conştiinţei. Ceea ce ramâne, din această plutire de idei, este senzaţia de a descoperi noi personaje, în figuri altminteri celebre, de a vedea cum ne văd ei pe noi. Aflăm de ce se zbat să reziste, envers et contre touT în cultura românească. Reclama culturală fiind permisă prin lege, îi invităm sa ne recomande lecturi, vizionări, audiţii excepţionale. Când vorbeşti cu oameni de cultură, inevitabil vine vorba de cultură. Citatele pot fi inexacte, iar amintirile, aproximative. Cultura este ceea ce ramâne dupa ce ai uitat tot. Aproape tot.
Ema Stere & Attila Vizauer
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius