Viscri, o parte din Wild Carpathia

[altmariusnature]

Viscri, o parte din Wild Carpathia

http://www.gq.ro/travel/10187234-viscri-o-parte-din-wild-carpathia

Un loc unde te rupi de agitaţia urbană, la doar 3 ore de Bucureşti. Până şi Prinţului Charles i-a plăcut aici.

Recunosc: am trăit mereu cu impresia că satele noastre nu sunt cele mai fericite destinaţii pentru concedii, mai ales dacă nu eşti un iubitor al emisiunii „Viaţa satului”. Am fost totuşi un copil care a ştiut cum arată vaca - nu din poze, ci din lovitura ei cu coada peste faţa mea, în curtea bunicilor de la ţară şi, cu toate astea, nu m-ar fi convins nimeni că e atât de plăcut să stai un weekend într-un sat românesc, la fel de plăcut ca într-unul din Austria, spre exemplu. Asta până am ajuns în Viscri.

Înainte să merg la Viscri aveam câteva informaţii despre acest loc, suficiente cât să-mi trezească şi mai mult curiozitatea. Cu siguranţă nu se compară cu ceea ce ştie Prinţul Charles, care ai aflat deja, a cumpărat şi restaurat aici o casă ce a aparţinut saşilor. De fapt, asta a şi fost acest loc aproape uitat de lume – un sat pe care majoritatea locuitorilor lui, saşi, l-au părăsit în 1990, după 800 de ani în care construiseră aici gospodării straşnice, o biserică fortificată şi multe tradiţii păstrate cu sfinţenie.

După revoluţie, atunci când saşii au început să plece, în urma lor au rămas case construite în stil german, cu ziduri înalte şi porţi largi. În timp, pericolul ca toate aceste lucruri să se piardă a atras atenţia unor organizaţii şi a unor oameni care şi-au dorit să păstreze locul viu. Aşa a ajuns şi Prinţul Charles aici, în 2006, când a cumpărat o casă chiar în centrul satului, pentru a oferi un exemplu că se poate investi în locuri pline de tradiţie, dar pe cale de degradare.

De atunci satul a început să se umple, uşor-uşor, cu oameni care vorbesc toate limbile pământului printre găinile şi viţeii lăsaţi să se plimbe liberi pe uliţă. Le fac poze, le arată copiilor lor diferenţa dintre raţă şi gâscă şi se minunează că în Europa mai există pâlcuri de natură care nu s-au schimbat în ultimii 1000 de ani. Românii, în general, nu mai sunt impresionaţi de asta şi se lasă pradă ofertelor de all inclusive la Nisipurile de Aur. „Nici nu ştiţi ce pierdeţi, ce minunăţii aveţi în Transilvania!”, îmi spune un britanic, plin de reproş, după ce degustase vinul făcut chiar acolo.

Despre fascinaţia britanicilor pentru tradiţiile din Transilvania mai auzisem şi când Wild Carpathia a început să facă vâlvă în jurnalele de ştiri româneşti, film în care chiar Prinţul Charles vorbeşte despre ce îl aduce în Transilvania, ce sporeşte valoarea locului şi ce este pe cale să se piardă. Casa pe care Majestatea Sa a cumpărat-o în Viscri este una din 1758, cu o curte mare şi camere decorate în stil german, dar şi cu uşoare influenţe româneşti. Prinţul nu o păstrează numai pentru familia regală, ci o lasă liberă unora dintre turiştii care vor să guste din sălbăticia Transilvaniei şi au nevoie de cazare. În cele două zile petrecute acolo am admirat mobila veche, păstrată ca în vremurile vechi, dar şi scrisorile dintr-un dulap, prin care saşii ţineau legătura cu strămoşii lor.

În afara mândriei de a sta în casa Prinţului, mai poţi experimenta şi alte lucuri în Viscri. Spre exemplu, dacă nu vrei să te cazezi aici, o poţi face la numeroase alte case restaurate, care arată aproape la fel cu cea în care am stat şi eu. Una dintre ele este Viscri 125 (parţial restaurată, are şi o aripă nouă), unde uiţi precis de orice dietă când vezi toate minunile gastronomice. De asemenea, poţi încerca chiar tu să găteşti, dacă te înscrii la cursurile de gastronomie – ingredientele pentru gătit sunt eco, chiar din împrejurimi. Îţi poţi pregăti chiar tu, deci, trufele vânate din pădure. Dacă vrei lapte, poţi mulge o oaie, spre exemplu, sau poţi merge să culegi fructe din grădină. Şi nu, nu ai pătrunde abuziv în gospodăriile sătenilor într-un acces de haiducie, totul este organizat. Se întâmplă ca Fundaţia ADEPT să aibă grijă de Târnava Mare de câţiva ani buni, întru „conservarea biodiversităţii”. Mai exact, au grijă ca locul să îşi păstreze tradiţiile, să se dezvolte sănătos din punct de vedere agroturistic şi ca tu, vizitatorul coborât din blocul comunist, să te poţi delecta în natură, ajutându-i în acelaşi timp şi pe săteni. Ai de unde cumpăra dulceţuri de orice fel, inclusiv de rubarbă, prune uscate umplute cu nuci, miere cu cremă de cafea sau alte bunătăţi eco pregătite chiar acolo.

Tot pe ei trebuie să îi cauţi şi dacă vrei să te plimbi cu bicicleta prin pădure sau să admiri priveliştea după un off-road trip. Aceste drumeţii se pot încheia, spre exemplu, la stână, printre sutele de oi ale ciobanilor. Dacă simţi că veşnicele cocktail-uri elegante la care mergi de obicei nu îţi mai ridică nivelul de adrenalină, încearcă să mulgi o oaie. Vei avea parte de o experienţă cel puţin excentrică. Ai grijă însă, nu te încălţa cu pantofii la care ţii cel mai mult, din piele de struţ sau de crocodil, căci le vei schimba culoarea călcând prin covorul moale lăsat de animale, apoi vei murdări casa Prinţului Charles. Ai grijă să-ţi adaptezi ţinuta la mediu, deci.

Viscri e un loc perfect dacă vrei să uiţi de agitaţia urbană, să îţi aminteşti de copilăria petrecută la ţară şi, mai ales, dacă vrei să mănânci bine, sănătos, jumătate săsesc, jumătate românesc. Merită să ne bucurăm de locurile uitate din Transilvania, măcar din încăpăţânarea de a nu-i lăsa pe englezi să ne acuze de ignoranţă şi că lăsăm natura să moară. E unul dintre puţinele lucruri pe care străinii le mai admiră în România, nu?

[Virginia Stanciu]

Cu adevarat Raiul pe pamant! Cred ca trebuie sa te nasti cu ceva anume in suflet ca sa vibrezi la asemenea locuri...... sau sa fi simtit coada vacii lovindu-te peste fatza.......
Multumiri pentru stradania de a ne oferi asa o varietate de subiecte.