Din 2008, de când dorinţa de a o cunoaşte mi se vânturase zilnic printre spaţiile înguste ale cotidianului - pentru ca 3 ani mai târziu să jubileze în cea mai frumoasă întâlnire a vieţii mele profesionale, trăită la Bucureşti, în spaţiile unui mai înflorit - lunaoctombrie înseamnă anual pentru mine - şi cred că ştiţi bine acest lucru! - un telefon în Florida, o lungă şi extrem de preţioasă convorbire, o Seară de operă (două, trei…) şi ... un "La mulţi ani!"- rostit cu mare drag şi emoţie - adresat unei artiste legendare: un om - în plus, de o calitate excepţională pe care pasiunea pentru operă mi l-a scos în cale - şi la care, din 2011 încoace, am raportat mereu, orice interpretare, orice carieră, orice artist, orice atitudine …
Este vorba, fireşte de aniversarea marii soprane Virginia Zeani - un etalon în lumea spectacolului liric, trasând frontiere aproape de neatins. Virginia Zeani, o voce formidabilă: frumos cupolată, bogată, cu un ambitus neobişnuit, acoperind de la « sol » - în grav, până la « fa » - în acut, cu o tehnică impecabilă şi posibilităţi de expresie ce i-au permis să alterneze, fără probleme, partituri de coloratură lirică cu rolurile dramatice; cea mai credibilă Violetta din « La Traviata » în urmă 6 deceni; o artistă cu un repertoriu asimilând 3 secole de muzică şi cel puţin 5 mari curente stilistice, între Cleopatra lui Händel (din opera« Giulio Cesare » cu care a debutat în 1956 la « Scala » din Milano) şi opera modernă "La voix humaine" de Poulenc; aceeaşi Zeani, care a dilatat cu măsură şi echilibru 71 de roluri în memoria contemporanilor şi a instaurat hegemonia excelenţei pentru încă multă vreme de acum înainte …
Aşa că, "La mulţi ani, Doamnă Zeani", mă pregătesc să spun şi în acest octombrie 2015: la fel ca în 2014, 2013… Şi vă invit pe toţi alături de mine să spuneţi, acelaşi "La mulţi ani". De luni până vineri : în 5 rubrici de câte 15 minute găzduite de emisiunea « Arpeggio », în care o vom reasculta împreună pe Virginia Zeani cântând, dar şi vorbind , din nou, despre viaţa sa … (19-23 octombrie, ora 11).
Virginia Zeani
Virginia Zeani, născută Virginia Zehan, (n. 21 octombrie 1925, Solovăstru, județul Mureș (interbelic)), este o solistă română de operă, una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii '50, '60 și '70 ai secolului XX, timp de 25 de ani "prima donna assoluta" a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiți tenori, de la Beniamino Gigli și Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti și Plácido Domingo.
Studiile
După ce începuse să studieze literatura și filozofia la Universitatea din București, a luat lecții de canto cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană și pedagogă Lydia Lipkowska. La 19 ani își termină studiile formale în Italia cu tenorulAureliano Pertile, solistul preferat al lui Arturo Toscanini. Grație acestei baze excelente de educație muzicală și tehnicii vocale superioare, Virginia Zeani a reușit să mențină un standard de prim rang de-a lungul celor 30 de ani de carieră internațională, interpretând peste 60 de roluri diferite. Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Comunal de Operă din Bologna în rolul Violettei din opera "La Traviata" deGiuseppe Verdi, rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolșoi din Moscova sau Covent Garden din Londra. Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără și Mimi din Boema de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod și rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioacchino Rossini, Vincenzo Bellini și Gaetano Donizetti(Lucia di Lammermoor, L'Elisir d'Amore, I Puritani), arii și opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputație de necontestat în repertoriul de"Bel Canto".
Cariera artistică
În 1955 Virginia Zeani debutează la Opera din Roma unde apare în numeroase roluri, fiind apreciată în termenii cei mai înalți. Două producții importante au fost montate acolo special pentru ea: Alzira de Verdi și "Otello" de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul XX. Unul din marile sale triumfuri a fost interpretarea rolului Desdemonei, triumf repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin și la Metropolitan Opera Housedin New York.
În 1956 este invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde apare într-o producție nouă a operei "Giulio Cesare" de Haendel, alături de basul Nicola Rossi-Lemeni, cu care se va căsători un an mai târziu, mezzosoprana Giulietta Simionato și tenorul Franco Corelli. În anul următor cântă rolul "Blanche de la Force", creat special pentru ea de compozitorul Francis Poulenc în premiera mondială a operei "Dialogues des Carmélites".
Datorită maturității și excelentei calități a tehnicii sale vocale, Virginia Zeani a evoluat de la soprana de coloratură, la soprană lirică și la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-și lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele "Don Carlos" și "Otello" de Verdi, rolul Tatianei din "Eugen Oneghin" de Ceaikovski și chia două roluri wagneriene, Senta din "Olandezul zburător" și Elsa din "Lohengrin".
De-a lungul întregii sale cariere, Virginia Zeani a fost călduros omagiată pentru calitățile sale excepționale de dinamism teatral, vitalitate și sensibilitate. Vocea sa demonstrează o mare flexibilitate, emisă cu o remarcabilă competență tehnică, extinsă de la notele calde din piept până la înaltele acute. Zeani cântă cu o impecabilă frazare, cu intensitate și convingere dramatică.
Virginia Zeani a înregistrat pe discuri mai multe albume selective și versiuni complete ale operelor "La Traviata" de Verdi și "Tosca" de Puccini. Multe din performanțele sale au rămas gravate pe "Legendary Recordings". Virginia Zeani este din 1991 profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University,School of Music, din Bloomington, Indiana. Una din cele mai bune eleve ale ei este soprana Angela Brown, care - în anul 2004 - a debutat cu mult succes pe scenaOperei Metropolitan din New York în rolul titular din opera "Aida" de Verdi. În 1991 soțul Virginiei Zeani, basul Nicola Rossi-Lemeni, a decedat.
Rezistența greco-catolică
În august 1971 a participat la înmormântarea unchiului ei, Ioan Zehan, la Solovăstru. Slujba de înmormântare, la care conform documentelor Securității au participat circa 4.000 de persoane, a fost oficiată de episcopul clandestin Alexandru Todea, care a ținut și predica.[1] Protopopul ortodox al Reghinului, Mihai Ciobanu, neliniștit de activitatea pastorală a episcopului Todea, s-a exprimat astfel: „Îl trimit eu de unde a venit” (adică la închisoare).[2]
Distincții
Este doctor honoris causa al Universității Naționale de Muzică București și al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, la propunerea Facultății de Teologie Greco-Catolică.[3]
Note
- ^ ASRI, fond D, dosar 760, ff. 105-108, fișa personală a episcopului Todea, citat după: Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin, Curtea Veche, București, pag. 348.
- ^ ASRI, fond D, dosar 760, f. 71, fișa personală a episcopului Todea, citat după: Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin, Curtea Veche, București, pag. 274.
- ^ Înregistrarea ceremoniei de decernare a titlului doctor h.c., Cluj, 23 mai 2011.
Legături externe
- Virginia Zeani de Charlie Handelman
- Leonardo Ciampa - The Twilight of Belcanto: Virginia Zeani
- Virginia Zeani, intre marile personalitati ale Americii, 15 februarie 2003, Valentin Hossu-Longin, Curierul Național
- Spectacol extraordinar dedicat sopranei Virginia Zeani, 9 mai 2011, Amos News
Interviuri
- "Sunt foarte mandra de originea mea", Formula AS - anul 2001, numărul 464
Video
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius