Virgil Vătăşianu a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai culturii româneşti a veacului trecut. A adus contribuţii esenţiale la studiul istoriei de artă din România, evidenţiindu-se şi ca un erudit medievist şi profesor universitar. A trăit între anii 1902-1993 şi s-a născut la Sibiu. A urmat cursurile Facultăţii de Drept de la Bucureşti, apoi cursuri de istoria artei la universităţi din Cluj, Praga şi Viena. După terminarea studiilor, a activat în postul de secretar al Accademiei di Romania de la Roma, iar la intoarcerea sa în ţară a devenit titularul catedrei de istoria artei la Universitatea din Cluj-Napoca. A redactat un număr impresionant de lucrări ştiinţifice, studii de cercetare şi articole. Printre lucrările sale fundamentale se numără “Istoria artei feudale în ţările române”, “Istoria artei europene”, “Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara”, “Pictura murală românească în veacurile XIV-XVI” şi “Metodica cercetării în istoria artei”.
Volumul de faţă se află la cea de-a treia ediţie, apărută de această dată la editura Clusium din Cluj-Napoca, în anul 2004. Volumul este organizat după următoarea structură: debutează cu un “cuvânt inainte”, aparţinându-i unuia dintre cei mai importanţi istorici de artă formaţi şi instruiţi de către Virgil Vătăşianu – Viorica Guy Marica, care expune un scurt discurs asupra metodei şi a “şcolii Vătăşianu”, precum şi un argument în favoarea studiului operei de artă în contextul de interdependenţă față de factorii sociali, politici sau istorici care au generat-o. Următoarele trei segmente ale volumului cuprind o listă bibliografică a tuturor publicaţiilor, studiilor şi volumelor academicianului; o listă de abrevieri ale revistelor şi periodicelor citate în decursul studiului, precum şi o prefaţă-argument realizată de către autor. Expunerea continuă cu un capitol dedicat genezei şi dezvoltării disciplinei Istoria Generală a Artei. In cadrul acestei expuneri, prezintă practic o scurtă istorie atât a artei, cât şi a scrierilor despre artă, şi în final a disciplinei Istoria Artei. Urmăreşte traseul parcurs de scrierile de artă de la vremea antică pană în contemporaneitate, de la descrierile de călătorie la codice şi lucrări cu caracter biografic, la publicaţiile cu caracter istoric, până la volumele sau compendiile esenţiale ale istoriei de artă. Acest traseu este exemplificat, într-una dintre direcţii, prin prisma celor mai importanţi esteticieni, filozofi, artişti şi istorici de artă care au iniţiat sau au adus o contribuţie acestui complex studiu. Prezintă concret şi analitic, însă într-un mod deosebit de concis contribuţiile şi inovaţiile aduse de diferiţi teoreticieni în studiul artei. O altă direcţie a observaţiilor urmăreşte evoluţia mentalităţilor de-a lungul secolelor si a concepţiilor privitoare la artă; de la statutul său din Antichitate, la declinul din perioada Evului Mediu, şi la renaşterea ulterioară a interesului pentru artă. Urmăreşte scrierile de artă raportate la investigatiile de natură istorico-geografică, la diferitele sisteme filosofice, la importanţa apariţiei academiilor. Concluzionează cu importanţa preocupărilor conexe, precum restaurarea şi conservarea monumentelor istorice, ca parte integrantă în studiul şi cercetarea istoriei de artă. Prezintă ca fiind paşi esenţiali ai unei cercetări cunoaşterea principiilor estetice ale epocii in care o operă de artă a fost creată, observarea detaliilor, descoperirea tehnicii, precum şi studiul minuţios al documentelor din arhive. In final, ilustrează pricipalele momente ale constituirii acestei discipline.
Următorul capitol reprezintă practic prezentarea metodei de cercetare folosită de academician. Acesta este structurat în alte trei subcapitole, în felul următor: Documentarea, Analiza şi Sinteza, care denominează cele trei părţi componente în jurul cărora se organizează cercetarea folosind metoda lui Virgil Vatășianu. Incepe capitolul oferind consideraţiile sale asupra propriei metode “expunerea ce urmează își propune deci ca, pe temeiul experienţelor şi al soluţiilor puse în circulaţie de către predecesori, să contribuie la cristalizarea unei scheme de cercetare aptă să ofere garanţiile necesare. Schema va trebui să impună luarea în considerare a tematicii, a faptelor materiale şi formale, să cântărească pe cele funcţionale şi estetice şi să le pună pe acestea în legătură cu factorii sociali şi ideologici; procedeul investigaţiei va trebui să fie empiric şi inductiv”. De asemenea, el consideră că “metoda de cercetare trebuie să pornească de la fapte concrete, să asigure o analiză cât mai exhaustivă, pe care să-şi întemeieze apoi concluziile, ceea ce înseamnă că cercetarea va cuprinde următoarele etape: documentarea, analiza şi sinteza”. In continuare, realizează o expunere generală şi concisă a acestor etape ale metodei sale de cercetare, subliniind importanţa urmării unor criterii riguroase, a unui plan, şi oferind şi un model de structurare a unei fişe monografice, toate acestea făcand parte din etapa de documentare. Expunerea fazei de analiză este organizată in jurul prezentării celor patru etape esenţiale care trebuiesc urmate in decursul acestei acţiuni, şi anume: identificarea temei, prezentarea materialului şi a tehnicii folosite, descrierea formei şi interpretarea conţinutului. Autorul situează “tema” în două contexte diferite: cea liber aleasă, şi cea propusă de comanditar, urmărind pe baza acestor exemple, felul în care ea poate fi explicată raportându-se la contextul istoric, folosindu-se de numeroase analogii concludente. Oferă în sprijinul fiecărui argument sau idee, exemplificări edificatoare. Expunerea punctează particularităţile cercetării în raport cu obiectul studiat, existând astfel exemplificări diferite în cazul clasificării operelor , încadrate în cele trei principale categorii: arhitectura, sculptura şi pictura.
Acest capitol oferă nu numai o privire generală asupra metodei sale de cercetare, având şi rolul unui manual util cercetătorului, datorită faptului că explică in termeni facili, şi urmărind o structură coerentă, paşii care trebuiesc urmaţi in momentul realizării unui studiu de caz. Expunerea este una deloc sterilă, fapt datorat atât folosirii unui limbaj nepretenţios şi a evitării frazelor lungi şi la un moment dat lipsite de coerenţă; cât şi presărării de exemple concludente privitoare la tehnici şi maniere de lucru ale marilor artişti, proprietăţile diferitelor materiale, caracteristici ale fiecărui tip de pictură, evoluţia formelor arhitecturale. Axele principale ale expunerii sale urmăresc să convingă de importanţa folosirii corecte a terminologiei stilistice, utilizării exemplelor ilustrative, limbajului morfologic specific, particularităţilor compoziţionale ale diferitelor stiluri, formei ca limbaj plastic. Autorul recurge şi la argumente ce ţin de prezentarea comparativă a curentelor şi stilurilor, relaţia artă-societate de-a lungul timpului, reusind sa nu omită nici spaţiul autohton, prin trecerea in revistă a unor particularităţi locale.
Volumul este întregit de un suport grafic valoros, o serie de ilustraţii concludente pentru concepţia şi argumentele care fac obiectul lucrării; care este încheiată de alte două segmente: lista ilustraţiilor, precum și un indice al numelor de autori şi artişti amintiţi în decursul acestuia.
In concluzie, consider această lucrare ca îndeplinind o funcţie dublă, destinată pentru două categorii de cititori, fiind în ambele cazuri la fel de utilă. Astfel, ea poate fi apreciată de cititorii cu un oarecare interes pentru artă şi istoria de artă, şi citită ca un scurt istoric al acestor două, ca un şir de nume şi momente importante din istoria acestora. In al doilea caz, ea poate fi privită ca un îndreptar util cercetătorilor care doresc să-şi construiască o metodă de lucru, cartea de față fiind un punct de plecare pentru ceea ce înseamnă un modalitate coerentă şi structurată de organizare. Virgil Vatăşianu a reuşit prin prezentul volum să convingă încă o dată prin erudiţia sa şi prin menirea de formator şi teoretician, reuşind să ofere un drum de urmat, o serie de repere, o direcţie a investigaţiilor în acest complex şi ramificat domeniu reprezentat de istoria artei.
(sursa fotografiei: www.patzinakia.com)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius