Vipera de stepă Moldavă este strict protejată la nivelul UE și are cel mai înalt grad de protecție din Europa. Foto: Alexandru StrugariuVipera de stepă Moldavă (Vipera ursinii moldavica), o specie endemică în estul României, este într-un real și foarte mare pericol.
Vipera de stepă Moldavă are cel mai înalt grad de protecție din Europa, fiind specie de interes comnitar, inclusă în anexa II a directivei Habitate (92/43/CEE), iar colectarea, rănirea sau uciderea indivizilor, precum și distrugerea habitatelor se pedepesc prin lege. Sună promițător, dar din păcate la noi multe dintre ariile protejate situri Natura 2000 sunt protejate doar pe hârtie, de aceea, vipera de stepă Moldavă este pe cale de dispariție.
Subspecia Vipera ursinii molvadica trăiește exclusiv în estul României. Foto: Alexandru Strugariu
Foto: Alexandru Strugariu
Mai multe despre unul dintre cei mai amenințați șerpi ai Europei, ne-a spus Dr. Alexandru Strugariu, președinte și membru fondator al Asociației Grupul Herpetologic Moldavica.
Unde întâlnim specia Vipera ursinii?
Vipera de stepă (Vipera ursinii) are un areal destul de fragmentat care începe din vestul Europei și cuprinde zone din Franța, Grecia, sudul Albaniei, zona Balcanilor. Din Austria este foarte probabil să fi dispărut, iar din Ungaria aproape a dispărut. În ultimii 15 ani, aici în Ungaria, s-au derulat programe în valoare de milioane de euro pentru conservare ex situ, cu reproducere în capitivitate și eliberare, reconstruire de habitate.
Vipera ursinii se considera dispărută din Transilvania, dar prin 2007 a fost redescoperită. În județul Alba și în județul Cluj sunt probabil vreo 4 populații, dar pentru moment aceste informații de la colegii din Transilvania nu sunt oficiale. Și acestea suferă și au aceleași probleme ca cele din estul României.
Subspecia Vipera ursinii molvadica trăiește exclusiv în estul României, unde o putem întâlni?
Da, subspecia Vipera ursinii molvadica trăiește exclusiv în estul României. Sunt două-trei populații care trăiesc foarte aproape de Iași: la rezervația de la Valea lui David și în situl Natura 2000 Dealul lui Dumnezeu.
În afară de Moldova, mai sunt trei populații cunoscute în Delta Dunării: pe grindul Perișor Periteasca, la Sfântu Gheorghe (în 2014 aici era cea mai mare populație de Vipera ursinii moldavica), și pe grindul Letea. Pe grindul Letea pare a fi cea mai prost reprezentată din Delta Dunării – pe o fâșie de habitat de 10 km investigată de noi am reușit să găsim în total doar vreo 10 indivizi.
Cum arată un an din viața unei vipere de stepă?
Este o specie mică. Cei mai mari indivizi pe care i-am măsurat ajung pe la 63 cm lungime. De obicei un adult are între 40 și 50 cm lungime. Nu avem date clare dacă femelele se reproduc o dată la doi ani sau în fiecare an, dar la majoritatea viperelor europene, femelele se reproduc cel mult o dată la doi ani. Se hrănesc foarte bine, acumulează rezerve de energie necesare pentru gestație, iar în anul următor când sunt gestante nu vânează activ și își folosesc rezervele acumulate cu un an înainte pentru a-și duce la capăt gestația.
Ies din hibernare destul de devreme. Într-o primăvară normală, masculii de viperă de stepă Moldavă ies primii din hibernare la începutul lui martie. Masculii sunt forțați să iasă mai repede din hibernare pentru a finaliza spermatogeneza – pentru care au nevoie de temperaturi mai scăzute. Femele, în general, apar la o săptămână sau două după masculi. Nu de puține ori am găsit vipere active cât încă erau petice de zăpadă.
Odată cu ieșirea femelelor din hibernare are loc o năpârlire sincron a masculilor. Masculii adulți năpârlesc aproximativ în aceeași perioadă. Până în momentul năpârlirii ei sunt foarte sociabili între ei, stau la soare împreună, dar după ce au năpârlit, comportamentul lor se schimbă radical și încep luptele ritualice pentru femele. Nu se mușcă între ei, fac un fel de skanderbeg cu partea anterioară a corpului și fiecare încearcă să îl pună pe celălalt la pământ. Cel care a fost pus la pământ, de obicei, pleacă. Primăvara, nu prea mănâncă nici masculii și nici femelele, pentru că principala lor grijă este să se împerecheze. Femelele gestante nasc între iulie și septembrie, în funcție de temperaturi, între 2 și 10 pui.
În zonele de lângă Iași, hibernează în partea superioară a pantelor abrupte cu expunere sud vestică, (unde nu stagnează apa sau zăpada, iar riscul de inundare a galeriilor unde hibernează este foarte mic).
Am identificat exact zonele de hibernare unde întreaga populație este concentrată în acele zone. Dacă am distruge acel habitat ar fi cel mai eficient mod de a distruge populația de vipere de stepă de la noi.
Sit Natura 2000 Dealul lui Dumnezeu, aprilie 2013: Transformarea pajiștilor în terenuri arabile duce la pierderea habitatului.
Sit Natura 2000 Dealul lui Dumnezeu, martie 2014
Care sunt cele mai mari pericole cu care se confruntă vipera de stepă Moldavă?
Vipera de stepă Moldavă este strict protejată la nivelul UE, prin Anexa II, directiva Habitate. Are cel mai înalt grad de protecție din Europa, și trăiește în zone protejate. Am reușit să extindem anumite arii protejate, am identificat exemplare în afara limitelor anterioare. Dar, din păcate în România multe dintre ariile protejate situri Natura 2000 sunt protejate doar pe hârtie. Nu există un efort real de management de protecție.
Pericolul cel mai mare este agricultura. În 2013, am găsit vipere într-o zonă nouă a unei arii protejate, într-un habitat foarte frumos, despre care nu știam. Un an mai târziu, în 2014 au fost arate 20 și ceva de hectare din acel habitat. Odată ce se ară, pajiștile sunt înlocuite cu terenuri arabile, iar habitatul viperelor se degradează sau dispare cu totul.
Un alt pericol pentru vipere îl reprezintă suprapășunarea. Se suprapășunează mai ales în ultimul timp, când nu prea a mai fost zăpadă. Primăvara, când viperele ies din hibernare și au nevoie de vegetație mai înaltă ca să nu fie complet expuse prădătorilor, nu mai au parte de această vegetație, iar aria protejată este aproape selenară din cauza pășunatului excesiv și în special a celui pe timp de iarnă.
Am punctat până acum faptul că sunt în pericol și pe cale de dispariție. De ce contează viperele de stepă în lanțul trofic?
Sunt prădători, controlează astfel anumite populații, sunt și pradă pentru multe alte specii. Reglează populațiile de insecte și mai puțin pe cele de rozătoare.
Recent am citit o lucrare publicată în America, despre șerpii cu clopoței. Pornind de la ideea că sunt tot vipere, putem face o analogie. În lucrare se arăta faptul că șerpii cu clopoței, care au arătat că au un rol foarte important în dispersia plantelor. Pentru că mănâncă rozătoare care mănâncă semințe de plante, iar apoi prin excrementele lor semințele ies întregi.
Vipere de stepă sunt și surse importante de hrană pentru păsări de pradă (șorecarul mare, șerparul) pentru berze, ciori sau pentru păsări din Deltă.
Mai trebuie adăugat faptul că veninul speciei nu este studiat. Există multe medicamente importante utilizate la scară largă obținute din venin de animale. Așa că nu se știe niciodată ce leacuri putem găsi în veninul acestei specii. Există șansa să aflăm că dispare specia până să aflăm că putem să și utilizăm veninul ei în astfel de scopuri.
Asociația Grupul Herpetologic Moldavica, al cărei membru fondator sunteți, derulează mai multe programe dedicate amfibienilor și reptilelor. Unde este locul viperei de stepă în proiectele asociației?
Asociția noastră a fost înființată în 2014. Activitățile de cercetare și educare concentrate pe Vipera ursinii moldavica au un proiect din 2009 al domnului prof. univ. dr. Ștefan Zamfirescu. Scopul proiectului era să comparăm populațiile de vipera ursinii din Deltă și cele din Moldova din punct de vedere al habitatelor, al morfologiei. Nu era un proiect de conservare, ci unul de cercetare, dar din care am obținut și date valoroase pentru conservare.
În 2010, printr-un grant UE am plecat cu probe de țesut de la vipere de stepă de la noi în Belgia la Institutul Regal pentru Științele Naturii din Bruxelles, unde am secvențiat ADN mitocondrial. Așa am descoperit, cel puțin în ce privește ADN-ul mitocondrial, o diversitate genetică foarte scăzută. Asta înseamnă că populațiile, chiar dacă sunt îndepărtate Moldova – Deltă, au fost separate relativ recent și nu s-au diversificat foarte mult.
În 2012, printr-un alt grant obținut de la Societatea Europeană de Herpetologie ne-am concentrat doar asupra populațiilor din Delta Dunării. Am colectat multe date utile, dar din păcate pentru moment, programe de conservare activă nu există. Ulterior, prin fondurile asociației, prin donații, prin redistribuirea celor 2% am continuat să monitorizăm populațiile, în special cele din Moldova.
În același timp, suntem prezenți sau organizăm evenimente educaționale cu publicul: Biologia în parc la grădina botanică din Iași, Noaptea de științe, Școala Altfel, Zilele Porților Deschise la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza din Iași”, Expediția Națională SOR.
În cadrul acestor evenimente le-am vorbit mult participanților despre vipera de stepă, astfel încât să conștientizeze că avem un jurul Iașiului o specie de viperă care crește doar aici și că trebuie să o protejăm.
Expoziție de fotografie la Grădina Botanică din Iași. Foto: Asociația Grupul Herpetologic Moldavica
În plus, ne dorim să schimbăm prejudecățile cum că vipera de stepă ar fi periculoase sau ar ataca oamenii. Este într-adevăr o specie veninoasă, dar nu a murit nimeni niciodată din cauza ei.
Veninul ei este foarte periculos pentru insecte, nu pentru oameni. O mușcătură de viperă de stepă la un adult sănătos nu va fi mult mai rea decât o înțepătură de viespe. Bineînțeles acest lucru nu se aplică dacă persoana este alergică la venin. Scopul principal al veninului este să își imobilizeze prada și să o digere, iar secundar are rol de apărare.
Cum arată populația de vipere de stepă de la noi peste 10 ani?
Dacă peste 10 ani continuă lucrurile ca acum, nu pot fi foarte optimist.
Foto: Alexandru Strugariu
O imagine cu o viperă dintr-un nou habitat stepic, precum și o imagine cu habitatul. Foto: Alexandru Strugariu
Ulterior interviului, am identificat un nou habitat stepic, de dimensiuni considerabile (estimez cel puțin 50 hectare), aflat într-o stare destul de bună de conservare, populat de Vipera ursinii moldavica. Din fericire, habitatul se află deja într-un sit Natura 2000. Până acum, am observat 5 indivizi (2 masculi adulți, 2 femele adulte și un juvenil) vii, precum și un juvenil călcat (probabil) de bicicletă, pe un drum agricol. De asemenea, primăvara aceasta, intensitatea pășunatului în toate habitatele de V. u. moldavica din județul Iași este mai scăzută, iar habitatele rămase (netransformate în teren arabil) sunt într-o stare relativ bună. Așadar, sperăm să se încăpățâneze în continuare viperele de stepă și să persiste.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius