Exista in relatarea vindecarii slabanogului din Capernaum ceva care ar trebui sa ne dea mult de gandit. Slabanogul este vindecat datorita credintei celor patru oameni care il ajuta pe bolnav sa ajunga in fata lui Hristos pentru a primi vindecare si iertare de pacate. Evanghelia spune ca Iisus, "vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule. Iertate sunt pacatele tale" (Matei 9, 2).
De ce spun de gandit? Pentru ca in primul rand nu stiu cati dintre noi se mai roaga si pentru altii si in al doilea rand, daca Hristos ar fi pus in fata savarsirii unei vindecari si ea ar fi posibila numai datorita credintei noastre, oare vindecarea s-ar produce?
Din descrierea acestei vindecari, reiese ca Dumnezeu doreste sa traim in iubire. Dar nu putem fi in iubire fata de El si in indiferenta fata de altii. Caderea din iubirea fata de aproapele atrage dupa sine despartirea de Dumnezeu. Dar iubirea fata de semeni face ca Dumnezeu sa raspunda cu iubirea Sa milostiva si vindecatoare la suferintele lor. Cand ne rugam si lucram si pentru mantuirea altora, dovedim ca Dumnezeu este prezent in noi.
Suferinta aproapelui trebuie sa ne intareasca in credinta si iubire. Si sa nu uitam ca se poate intampla ca noi sa cadem si sa fim ridicati de credinta si rugaciunea altora. E minunat sa traim cu gandul ca am fost ridicati din incercari, boli, suferinte etc datorita rugaciunii altora, dar mi se pare mai adanc sa stim ca altii s-au bucurat de vindecare datorita credintei noastre.
Adrian Cocosila
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius