Vila Luminiș de la Sinaia. Locul de liniște și creație al lui George Enescu

[altmariusclassic2]

Denis Grigorescu

Publicat:20.08.2023 07:49

În orașul regal Sinaia, străjuit de o armată de copaci seculari, se află casa marelui Enescu, ridicată din banii câștigați de el în turneul american și după visurile tinereții sale.

Vila unde a compus și trăit George Enescu, un colț de Rai FOTO Denis Grigorescu

Peste o săptămână, la București, va începe cea de-a 65-a ediție a Festivalului Internațional „George Enescu“, așa că o vizită la Vila Luminiș este numai bună pentru a ne conecta cu unul dintre locurile de unde a pornit muzica marelui maestru.

Casa Memorială „George Enescu“ se află la mai puțin de doi kilometri de Cazinoul din Sinaia și la 700 de metri de DN1, într-un decor idilic, mărginită pe de o parte de numeroși copaci, atât de aproape și totuși departe de lumea dezlănțuită. Chiar și strada unde se află casa marelui compozitor poartă un nume cu o simbolistică specială: al inegalabilului violonist Yehudi Menuhin, cel care a fost elevul lui George Enescu și care i-a purtat o dragoste profundă mentorului său, până la moartea acestuia, în 1955. La câteva zile după ce a murit George Enescu, Menuhin a realizat pentru „The New York Times“ un portret impresionant, mărturisind că „ar fi greu de găsit o persoană mai altruistă, mai generoasă sau mai nobilă“. Cât despre amintirile care îl leagă pe violonist de Sinaia, trebuie să spunem că nu puține au fost acordurile pe care le-a învățat în liniștea de la poalele Carpaților.

Farmecul inefabil al locurilor şi apropierea de Castelul Peleş, unde Regina Elisabeta i-a oferit ani în șir o cameră pentru a studia, l-au determinat pe George Enescu ca din banii câştigaţi în primul său turneu în America să-şi construiască la Sinaia o casă. În perioada dintre anii 1923-1926, după planuri proprii și cu ajutorul prietenului său, arhitectul Radu Octavian Dudescu, visul devenea realitate și avea să poarte numele de Vila Luminiş. În afară de temelia vilei și de poveștile pe care le ascund pereții ei, locul este cu atât mai valoros cu cât aflăm că aici George Enescu a compus, printre altele, o parte din opera „Oedip“, dedicată soției sale, precum și „Rapsodiile Române“.

În următorii 20 de ani, până în 1946, când a părăsit definitiv România, în perioadele dintre turneele sale în Europa şi America de Nord, Enescu a revenit periodic la Sinaia pentru a se dedica, cel puţin o lună pe an, creaţiei. În 1947, aflat la Paris, maestrul a donat vila statului român, spre a fi folosită ca loc de odihnă şi de creaţie pentru artişti plastici, compozitori și scriitori. Din 5 septembrie 1995, după o laborioasă restaurare, vila a devenit Casa Memorială „George Enescu“, intrând practic în circuitul muzeal, iar din 2007 devenind secţie a Muzeului Naţional „George Enescu“.

Pianul lui Oedip

În ziua în care am ajuns la Casa Memorială din Sinaia, erau deja zeci de vizitatori din toată țara, de la Bacău și Timișoara și inclusiv din București. La intrare ne-au întâmpinat bustul în marmură al lui George Enescu, realizat de sculptorul moldovean Ion Irimescu, dar și ghidul Vilei Luminiș, Teodora Focșeneanu, șefa secției Casa Memorială „George Enescu“ din Sinaia. „Chiar dacă s-a format profesional în străinătate, George Enescu nu a uitat vreodată de unde a plecat, și-a iubit foarte mult țara. Cu fondurile câștigate după turneele din America a reușit să vină și să construiască această casă. Vila este construită într-un autentic stil românesc. Este singura casă construită din propriii bani ai lui George Enescu și găzduiește multe dintre obiectele originale ale artistului. Stilul Biedermayer își face prezența prin mai multe piese de mobilier, iar stilul românesc poate fi văzut printre altele în obiectele de ceramică veche de Corund“, precizează aceasta.

În încăperile de la etajul Vilei Luminiș sunt multe obiecte foarte valoroase din cristal și porțelan.

În salonul casei poate fi văzută și o scară din lemn în spirală, fără elementul de susținere. Tot în salon pot fi văzute prima vioară la care George Enescu a cântat la vârsta de patru ani, precum și pianul la care ilustrul muzician a cântat și compus de multe ori, un Ibach realizat la Lausanne. La acest pian a cântat faimosul pianist Dinu Lipatti la vârsta de doar patru ani, George Enescu fiind cel care i-a oferit primele lecţii. Și tot la acest pian, în 1942, în serile de 23 şi 27 august, Enescu a interpretat „Oedip“. Astăzi nu mai cântă nimeni la el, deși a fost restaurat de curând, însă este vegheat de un facsimil al partiturii aceleiași opere.

Simplitatea, la ea în dormitor

„Tot în salon pot fi văzute și unul dintre fracurile originale ale lui Enescu, precum și costumul de academician. Dormitorul lui George Enescu și cel al soției sale erau separate și total diferite. Dormitorul artistului este de o modestie rară, noi îi spunem «chilia maestrului». Dormitorul soției sale are și influențe orientale“, adaugă Teodora Focșeneanu. Și nu degeaba o numesc așa, căci camera lui Enescu este mică, însă mobilată cu gust, cu amprenta puternică a stilului românesc. Era locul său favorit de odihnă după ce revenea din concerte – în liniștea și intimitatea pe care le oferă stațiunea regală Sinaia. Stilul camerei era redat – ca un rezumat al vieții pe cât de simple, de atât de zbuciumate – pe unul dintre pereții dormitorului: „Simplitatea în viață este adevărata libertate“.

 Citește și: 27 aprilie: George Enescu a terminat orchestrația operei „Oedip”, c...

→

Imaginea 1/8: prima vioara a lui george enescu foto denis grigorescu jpg

Între dormitorul muzicianului și cel al soției se află o baie cu toate elementele perfect conservate. Dormitorul Marucăi Cantacuzino este decorat într-un stil eclectic, având mai multe elemente și influențe orientale, ca și o parte din salonul casei – trebuia, de altfel, ca trecutul ei de viță boierească să se și vadă, nu doar să fie știut. Tot în dormitorul soției sunt două fotografii originale valoroase: una o reprezintă pe Maruca în tinerețe, în timp ce a doua fotografie este cu George Enescu, având o dedicație specială în franceză: „À la princesse aimée“ (trad. – „Prințesei iubite“).

La parterul Vilei Luminiș este o sală de concerte cu câteva zeci de locuri, unde au loc ocazional diferite recitaluri și unde vizitatorii pot asculta timp de câteva minute fragmente din creațiile muzicale nepieritoare ale inegalabilului George Enescu.

Cei care doresc să vină să viziteze Casa Memorială „George Enescu“ din Sinaia trebuie să știe că aceasta este închisă lunea și marțea, programul de vizitare fiind de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 17.00. Accesul este gratuit în data de 26 a fiecărei luni. Prețul unui bilet este de 22 de lei pentru adulți, 11 lei pentru pensionari și 5,5 lei pentru elevi și studenți. Pe perioada vacanțelor, elevii au acces gratuit.

Casele sunetelor

În afară de Vila Luminiș din Sinaia, pașii marelui George Enescu mai pot fi regăsiți în alte trei locuri. Cel mai cunoscut dintre ele este Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, una dintre cele mai frumoase clădiri ale Capitalei. Ridicat în perioada anilor 1901-1903, la dorința „Nababului“ (Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost primar la Bucureștilor și unul dintre cei mai bogați români ai vremii – de unde și porecla), palatul poartă semnătura arhitectului Ioan D. Berindei. Locul impresionează atât prin arhitectură, însă și prin picturile murale și decorurile interioare. În prezent, palatul se află într-un proces amplu de restaurare.

 Citește și: Povestea de pe front a ostașului-artist George Enescu. Muzica sa er...

În localitatea Teșcani, Secția „Dumitru și Alice Rosetti Teșcanu – George Enescu“ este găzduită în conacul familiei boierești Rosetti-Teșcanu, în mijlocul unui minunat parc dendrologic, la mai puțin de 40 de kilometri de Bacău. Enescu a iubit atât de mult acest loc încât și-a dorit ca el și soția lui să fie înmormântați acolo – acest lucru nu s-a întâmplat, locul lor de veci fiind la Paris.

Poate cel mai impresionant loc este la Liveni, acolo unde s-a născut și a învățat primele note marele compozitor. Casa păstrează obiecte ale copilăriei lui Enescu: trusa de culori, mai multe desene realizate de el, un Moș Crăciun de jucărie și multe fotografii și documentele originale. Despre această casă și primele amintiri, Enescu spunea: „Mă trag din părinți români și m-am născut la Liveni, județul Dorohoi, în inima Moldovei. Locuiam într-o casă mică cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapă la soare. Și acum mai văd țăranii, în cămăși albe, cu ilice albastre, cum cântau în asfințit...“.