În Duminica a 6-a după Paști s-a citit la Sfânta Liturghie pasajul evanghelic de la Sfântul Ioan (9, 1-38), în care este prezentată vindecarea unui orb din naștere de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ne apropiem de sfârșitul praznicului Învierii Domnului, odovania lui fiind în ziua dinaintea Înălţării Domnului. Aşa cum fiecare Evanghelie ce s-a citit în fiecare duminică vorbeşte despre chipuri diferite ale învierii sufletului şi ale învierii noastre, până la urmă, şi a trupului şi a sufletului, şi această Evanghelie a vindecării orbului din naştere ne vorbeşte despre sănătatea trupului, dar mai ales despre învierea sufletului omenesc, învierea omului în sine.
Cuvintele Evangheliei rostite în Duminica Vindecării orbului sunt, în întregime, o pagină din istoria mântuirii omului. Hristos S-a numit pe Sine Însuşi Lumina lumii, descoperindu-Se a fi Lumină şi prin această minune a deschiderii ochilor unui orb din naştere.
Orbul vindecat din Evanghelie dovedește o credință exemplară în Hristos. Cu credință adâncă a primit de la Mântuitorul plămada din pământ și apă cu care Domnul i-a uns ochii. Mai apoi, cu credință a alergat la scăldătoarea Siloamului, acolo unde Hristos l-a trimis. Și, mai târziu, atunci când L-a văzut pe binefăcătorul său cu ochii lui, după ce Acela i-a redat lumina ochilor, și-a mărturisit credința zicând: Cred, Doamne!
Desăvârșită este ascultarea pe care o face orbul din naștere față de Hristos. I-a spus Hristos: „Mergi și te spală în scăldătoarea Siloamului”. Iar orbul a făcut întocmai după cum i-a poruncit Domnul. Și tocmai această ascultare l-a condus către tămăduire. Căci, „ducându-se și spălându-se, a văzut”.
Orbul a crezut și a făcut ascultare față de Hristos. Dar nu doar atât, pentru că el L-a și mărturisit pe Hristos. Sufletul orbului era copleșit de recunoștință. Dorea să-L cunoască pe binefăcătorul său pentru a-I mulțumi pentru marele dar pe care i l-a făcut. Iar când L-a aflat, „I s-a închinat”.
Orbul din naştere a primit de la Mântuitorul Iisus Hristos nu numai lumina ochilor trupeşti, fapt care, fără îndoială, i-a produs o negrăită bucurie. El a fost luminat şi sufleteşte, mintea, inima şi voinţa lui dovedind o vedere mai înaltă decât cea fizică, în fiinţa lui vădindu-se, cu anticipare, darurile Luminii Învierii.
Adesea, în timpul vieții noastre orbim sufletește din pricina păcatelor, iar cu puterea lui Dumnezeu, începem iarăşi să vedem, prin Taina Sfintei Spovedanii, în care primim iertarea păcatelor care ne-au dus la orbirea duhovnicească.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius