Unde merge sufletul dupa moarte

[altmariustotal ortodox]

Dintre sufletele care merg in cer dupa moarte, unele sunt curate si imprastie o mireasma bine-mirositoare, au o infatisare dumnezeiasca, sunt pline de slava lui Dumnezeu si de o lumina din cea mai curata, iar acestea sunt numai sufletele sfintilor. Acestea despartindu-se de trup, stralucesc precum soarele, datorita lucrarii intelepte, a dreptatii si a curatiei. Aceste suflete, cu ajutorul ingerilor care le iau de pe pamant si le conduc spre lumina cea dintai care nu poate fi cuprinsa, lumina rara de materie, de neanteles chiar si de catre ingeri, iar aceasta lumina nu este alta decat Dumnezeu slavit si caruia se inchina nenumarate puteri ceresti dumnezeiesti, Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh fiecare in parte, deoarece sufletele oamenilor sunt lumini stralucitoare facand parte din cea de-a treia ceata, urca in cer cu ajutorul luminilor celor de-a doua, adica a ingerilor. Cand ajung acolo, se inchina la tronul slavei lui Dumnezeu, cu o frica din cea mai curata si cu o bucurie a Sfantului Duh, in timp in aceeasi clipa isi fac aparitia si Heruvimii, Serafimii cu toate puterile ceresti cele infricosatoare si nemaivazute, incercand sa-i dea indrazneala sufletului pe care-l urca in continuu.

Apoi, fiecare suflet evlavios, cu o prietenie si puritate intalnita intre o prietena cu un prieten, la un semn dumnezeiesc sunt lasate sa intre in aceea ceata dumnezeiasca, al carei har slavit l-a primit inca de cand era in viata prin prezenta Sfantului Duh si cu care a fost lasat sa intre in sanul Bisericii, asa incat participarea lui la aceasta sa inmulteasca numarul membrilor, care sunt chiar trupul lui Hristos.

Cu acest trup al lui Hristos, care este Biserica, se leaga in asa fel incat sa se bucure si sa se odihneasca impreuna cu acesta la umbra aripilor lui Hristos, pana in clipa cand va ajunge vreodata in imparatia cerurilor cea vesnica, ca sa fie asezat pentru totdeauna langa Dumnezeu.

Celelalte suflete negre si intr-un mod descurajator de intunecate, datorita cuvintelor, gan-durilor, obiceiurilor si tendintelor rele, sunt sufletele pacatosilor. Si pentru ca se despart intr-un mod napraznic de trup, izvorasc o mireasma dezgustatoare, pe care o transmit pretutindeni. Aceste suflete, fiindca sunt acoperite de intuneric si pentru ca miros urat, pentru ca sunt pline de diferite murdarii, sunt duse fara voia lor de ingerii care pedepsesc, intr-un mod cu totul infricosator, in adancurile iadului, unde stapaneste frica si groaza si unde sunt pazite de o garda foarte aspra, care nu arata nici un strop de mila. Apoi aceasta garda la randul ei preda sufletele altor garzi si duhuri necurate, intr-un loc unde stapanul intunericului, adica diavolul ii leaga cu legaturi vesnice, si pe ingerii cei intunecati care se aseamana acestora avandu-i ajutor, ii pune sa aprinda un foc vesnic. Sufletele sunt predate acestora, pentru ca urmeaza sa fie cu ei pe vesnicie si pentru ca pe acestia i-au avut prieteni in viata lor, in lucrarile si in vorbele lor, fiindca le-au urmat sfaturile pe care le-au transformat mai apoi in fapte, fapte din care s-au vatamat chiar ele insele dar si pe altii, in viata de pe pamant a lor fiind doar un exemplu rau, caracterele lor precum si comportamentul acestora, lasand o amintire rea.

Nichita Stetathul