Un romantic dus cu... Pluta Meduzei

[altmariusart]

Un romantic dus cu... Pluta Meduzei

joi, 17 iulie 2008 http://www.revistamagazin.ro/content/view/6344/7/

Rareori un pictor de talent îsi marturiseste adoratia (fara nici o exagerare) pentru lucrarea unui confrate. Si chiar afirma ca acea lucrare i-a marcat definitiv stilul de a lucra. Ei bine, asa s-a întamplat cu marele romantic francez Eugene Delacroix, entuziasmat si influentat întreaga cariera de exceptionala panza „Pluta Meduzei”, realizata de Théodore Géricault (cu sapte ani mai varstnic decat Delacroix, dar care a murit la numai 33 de ani, în 1824). Cred ca din memoria dumneavoastra vizuala nu ar trebui sa lipseasca aceasta capodopera, în care dramatismul unor personaje ravasite de furtuna, pe mare, este impresionant.  Declarat fiu al lui Charles Delacroix, marele pictor romantic francez semana izbitor cu „printul diplomatiei franceze”, Talleyrand – cunoscut si ca mare iubitor de femei si posibil tata nelegitim al lui Eugcne. Se mai spune si ca Charles era infertil, asa ca pictorul Delacroix (1798-1863) a avut un tata „oarecum incert”. Oricare ar fi adevarul, realitatea artistica a aratat ca impactul cu „Pluta Meduzei” (anul 1822) a fost decisiv pentru stilul si mentalitatea maestrului. Dedicat culorilor vii si planurilor ample, personajelor în miscare si dinamismului general al compozitiilor, Delacroix a reprezentat si o formidabila replica împotriva unui perfectionist neoclasic precum Ingres, al carui adversar a fost. Apropiat mai degraba de îngrosarile de tusa ale lui Rubens, Delacroix si-a dedicat o mare parte din timp si ilustrarii unor autori de mare prestigiu, apropiati de temperamentul sau vulcanic: Byron, Shakespeare si Goethe. Nu întamplator, una dintre cele mai cunoscute si mai simptomatice panze ale sale este „Moartea lui Sardanapalus” (rege asirian), realizata dupa o piesa de Byron. Numai ca Delacroix îl „completeaza” pe englez si în compozitia sa si concubinele suveranului sunt ucise. Dupa aceasta capodopera, maestrul da dovada decisiva a maturitatii sale artistice si realizeaza maiastra lucrare „Libertatea conducand poporul” (1830). Mobilizatoarea panza, în care este „inventata” femeia neînfricata, Franta, purtand steagul natiunii, aduce pe lume si personajul care, în „Mizerabilii” lui Hugo, va purta numele de Gavroche. Este pustanul cu pistoale în maini, simbol al viitorului întruchipat de revolutie. Magistrala lucrare a fost achizitionata de guvernul francez, dar expusa foarte rar, pentru ca era „prea inflacarata...” Dar asa a ajuns Delacroix decoratorul unor importante interioare oficiale, pentru care s-a inspirat din tehnicile lui Veronese si Tintoretto. Maestrul a obosit de timpuriu din cauza numeroaselor comenzi si a calatoriilor exotice. Din pacate, viata sa personala nu a fost deloc îmbelsugata, precum cea a presupusului sau tata (Talleyrand). Avea multi prieteni pictori – cu care a si fondat Societatea Nationala de Arte Frumoase (1862) – însa prea putine doamne. În putinul sau timp liber se refugia de la Paris la tara, la Champrosay, unde era îngrijit de Jeanne-Marie. Aceasta femeie, angajata ca menajera, avea sa ramana langa maestru aproape douazeci de ani, pana la moarte. Nu a avut urmasi si cu tristete a lasat în urma 9.140 de lucrari, dintre care 853 uleiuri pe panza. Baudelaire a fost devastat de disparitia sa si i-a facut o calduroasa caracterizare celui „pasionat de pasiune”. PAUL IOAN