ULTIMUL INTERVIU AL LIANEI ALEXANDRA (realizat in Decembrie 2010 de Georgiana Mirica)

[Serban Nichifor]

Interviu Liana Alexandra

 

1. Ce v-a determinat să alegeţi meseria de compozitor? O consideraţi o meserie sau o vocaţie?

Am ales această meserie pentru că mi-a plăcut şi atunci probabil că a fost vocaţia vieţii mele. Sigur, ea devine şi meserie, dar devine o meserie după ce depăşeşti stadiul acela de  pasiune şi de creaţie, de dorinţă, de necesitate de a crea. Chiar ce m-a determinat nu pot să răspund, cu toată sinceritatea, pentru că eu am pornit educaţia muzicală  din fragedă copilărie. Muzica a fost primul limbaj pe care l-am învăţat,  am învăţat întâi să scriu note, să citesc note la 3 ani şi, abia după aceea alfabetul. E greu de spus ce m-a determinat. Probabil că am crescut în mediul muzical şi asta mi-a plăcut. Eu am făcut liceul teoretic unde am învăţat foarte bine. Am ieşit şefă de promoţie la liceul Gheorghe Lazăr, puteam să aleg orice, dar am ales-o pentru că atunci mi-a plăcut. Sigur, acum poate mi-am mai schimbat din păreri, dar cariera e consolidată într-o direcţie. 

Cred că dacă aş fi din nou la 18 ani n-aş mai porni să fac muzică din nou. Deşi m-am afirmat  -cred- unii spun că plenar-adică am compus mult –sunt- prezentă, un compozitor –cred că răsfăţat până la urmă de soartă prin solicitările pe care le am. Dar, având o dublă sau triplă participare şi existenţă în viaţă. De exemplu, catedra impune o anumită rigoare.

Prezenţa la catedră ca profesor  şi viaţa socială îşi au regulile lor, creaţia e cu totul altceva, eu sunt profund dezamăgită de răutăţile colegilor. Adică nu mi-aş fi putut imagina că în acest domeniu, răutatea umană – pe cât e de frumos limbajul muzical - e atât de mare. Şi din acest punct de vedere, dacă aş avea 18 ani, nu aş mai face muzică. Adică, nu mi-aş imagina că mă întâlnesc cu nişte răutaţi –invidie – atât de mare, încât se plătesc unele şi cu viaţa. La modul fizic. Eu sunt căsătorită cu un compozitor, suntem impreună de o viaţă, noi nu ne-am invidiat şi nu ne-am urât niciodată. Probabil că facem o excepţie. Eu nu pot să fiu invidioasă pe cineva că a produs.

1. 2.                Aveţi un compozitor preferat? Dacă da, v-a influenţat acesta într-un fel propriile compoziţii?

E greu de spus.Îmi plac compozitori din toate genurile, din toate stilurile. Îmi place foarte mult folclorul românesc. Dacă e să spun, compozitorul preferat e etos-ul nostru, românesc, totuşi mă defineşte ca şi autoare, ca stare de spirit. Tehnic, sigur, toate mijloacele tehnice.

 

1. 3.                Aţi compus lucrări în genuri diferite: simfonic, vocal-simfonic, concertant, de operă, cameral. Dintre acestea, aveşi predilecţie pentru un anumit gen?

Da, genul simfonic , vocal-simfonic şi opera. Deci, genurile ample, acestea mă şi definesc.

 

1. 4.                În care dintre lucrările dumneavoastră vă regăsiţi cel mai bine?

Cred că în simfonii. Pentru că nu le-am scris niciodată la cerere. De exemplu, concertele instrumentale, toate s-au născut din cerere. De aici unele combinaţii care par stranii: flaut şi violă, concert pt. pian sau pt. 2 piane, sau pian la 4 mâini, concert pt. colarinet, pt. saxofon, 5 solişti şi orchestră. Au fost solicitări nominale. La simfonii a fost doar solicitarea sufletului.

 

1. 5.                În ce formaţie instrumentală regăsiţi cel mai bine echilibrul sonor?

În orchestră şi mai nou şi în computer.

 

1. 6.                Mi-aţi putea spune anumite trăsături specifice definirii stilului personal?

Cred că sunt neoromantică, aşa cum mi-au spus mulţi. Adică îmbin tehnici foarte moderne de compoziţie, dar dacă nu sună şi frumos mie nu-mi plac. Frumos nu înseamnă neapărat euforic, sau eufonie, poate să fie şi dramatic dar nu m-am supărat când mi-au spus mulţi muzicologi că sunt neoromantică.

 

1. 7.                Sunteţi o adeptă a programatismului sau vă regăsiţi mai mult în muzica pură?

În muzică şi matematică. În asta mi-am dat şi doctoratul.

 

1. 8.                Ce vă inspiră pentru a compune şi care sunt locurile favorite?

Ideea muzicală în sine mă inspiră. Eu cu mine însămi.

 

1. 9.                Credeţi în geniul Mozart sau în muncă stăruitoare pentru a deveni geniu?

Mozart în sine e un geniu. Sigur!

 

1. 10.           Cum v-aţi judeca propria creaţie în calitate de critic muzical, dacă aceasta ar aparţine unui alt compozitor?

Cu lupa criticului care are o meserie în mână. Nu cu sentimentul, ci obiectiv.

 

1. 11.           Activitatea dvs. reuneşte mai multe direcţii: pedagog, compozitor, mem-bru al unor uniuni de creaţie. Cum se îmbină toate aceste preocupări?

O muncă asiduă.

 

1. 12.           Care sunt perspectivele muzicii secolului XX?

Este secolul cel mai frumos, cu cele mai multe stiluri.

 

1. 13.           Cum vedeţi muzica astăzi?

Variată, aşa cum e şi omenirea. Eu sunt pozitivă.

 

1. 14.           Un gând concluziv…

Succes şi pace pentru toată lumea şi inspiraţie tuturor compozitoarelor.

 

Interviu realizat in Decembrie 2010 de GEORGIANA MIRICA

[silvian dobre]

va multumesc frumos !