Trăirea preoției în stil propriu, cu simțul apartenenței: papa Francisc, preoților diecezei de Roma

[altmariustotal catolic]

Papa Francisc: întâlnire cu clerul diecezei de Roma, în bazilica "San Giovanni in Laterano", joi, 15 februarie 2018. - REUTERS

16 februarie 2018.  Privește realitatea fără teama de a descoperi ceea ce este bun în ea: cu acest îndemn a încheiat papa Francisc reflecția rostită cu prilejul tradiționalei întâlniri cu parohii din Roma, de la începutul Postului Mare.  În cursul dialogului cu parohii romani, desfășurat joi în bazilica papală San Giovanni in Laterano pontiful a răspuns la o serie de întrebări, unele referitoare la diferitele etape ale vieții preoțești.

 

Adresându-se celor mai tineri, Sfântul Părinte a vorbit despre trăirea pe deplin a vocației, spunându-le că preoția este un mod de a trăi, este o vocație, o imitare a lui Isus Cristos într-un anumit sens; «însă preoția ta este unică – a spus – în sensul că nu este la fel cu alta. Caută-ți stilul. Nu privi prea mult circumstanțele care blochează ieșirile. Caută stilul tău: stilul tău de preot este personal». Pontiful i-a îndemnat pe preoți la dialogul direct cu Domnul și la discernământul care să țină cont de păcate, de limitele puse de circumstanțe, dar și de limitele culturale și personale și, spunându-le că este necesară dialogarea cu acestea, i-a sfătuit:

Papa Francisc: «Iertarea te așteaptă, dar tu trebuie să dialoghezi cu acea tendință care te-a condus la păcatul mândriei, al vanității, al geloziei, al bârfei… Ce mă conduce la păcat? Trebuie să dialoghez cu limitele din interiorul meu și să discern. Dar, pentru a fi eclezial, acest dialog cu propriile limite trebuie făcut în fața unui martor, în fața cuiva care să mă ajute să discern. În privința acestui aspect este foarte importantă confruntarea: să examinez ceea ce mi se întâmplă în comparație cu ceea ce se întâmplă altcuiva. Nevoia de confruntare.»

Referindu-se la parcursul sacerdotal din perioada maturității, între 40 și 50 de ani, pontiful a explicat că este un timp în care idealurile apostolice se redimensionează, sprijinul familiei de origine se diminuează odată cu apariția unor probleme de sănătate. De asemenea, activitatea intensă care a condus la o atenție redusă față de sine își face simțite efectele. Preoților care îi cer un sfat privitor la trăirea preoției în perioada maturității, Sfântul Părinte observă:

Papa Francisc: «Este un moment cu numeroase tentații, un moment al unei transformări necesare. Fără o astfel de transformare nu se poate continua deoarece, dacă se continuă fără maturizarea necesară, se poate sfârși rău dacă se cedează situației de criză. Se poate sfârși într-o viață dublă sau părăsind totul. Este necesară această transformare; nu mai există sentimentele de la început și se întâmplă la fel ca în căsătorie când, cu timpul nu mai există emoțiile din tinerețe, intensitatea trăirii sentimentului de iubire. La maturitate, lucrurile se calmează și merg altfel. Însă rămâne esența, pe care trebuie să o căutăm înlăuntrul nostru: savoarea apartenenței.»  

Totodată, pontiful a evidențiat importanța dialogului dintre preoții în vârstă și tineri, spunând că este important ca tinerilor să le fie date rădăcini:

Papa Francisc: «Tinerii au nevoie de rădăcini, mai ales în prezent, când lumea a devenit într-atât de virtuală, dominată de o cultură virtuală, fără substanță, care le smulge rădăcinile și nu le permite să crească, determinând pierderea propriilor rădăcini. Acest aspect este urgent în zilele noastre, de aceea preoții în vârstă pot să-i ajute pe tineri să-și afle rădăcinile, să-și regăsească rădăcinile. Aceasta este o vocație specială a preoților aflați la vârsta a treia: să le fie alături tinerilor și să fie – împreună cu ei – visători.»