cultură şi spiritualitate
De la fiertura de orz a „părinţilor fondatori” până la dineurile somptuoase şi colorate de care vorbeam data trecută, Roma a avut de parcurs o cale lungă şi nu întotdeauna dreaptă.
E adevărat, autorii antici – mari maeştri ai judecăţilor moralizatoare de post-dicţie – ne înfăţişează cu dramatism o variantă simplificată a acestui parcurs, de la asceza deliberată şi mândră la lasciva luxurie a unei „clase politice” care nu mai merita să conducă Republica şi e principala vinovată de instaurarea Imperiului. În realitate, izolarea din context a „clasei politice” şi culpabilizarea ei exclusivă, într-o societate de cetăţeni cu drept de vot şi cu multă influenţă în viaţa publică, sunt şi inexacte, şi nedrepte.
Roma începuturilor era, de bună seamă, o comunitate destul de săracă de păstori, plugari şi războinici. Această comunitate începe însă să devină prosperă şi, în consecinţă, să se mai şlefuiască, încă din vremea regilor de origine etruscă – Tarquinius Priscus (cel Bătrân), Servius Tullius şi Tarquinius Superbus, Arogantul. În secolul al VI-lea a. Chr., descoperiri arheologice spectaculoase vădesc o Romă care, sub dubla influenţă, etruscă şi elenă – datorată grecilor instalaţi de aproape două secole în sudul peninsulei – începe să se structureze ca un centru urban tot mai spectaculos, cu lucrări de amploare menite să dreneze pământul mlăştinos de pe malurile Tibrului aproape de vărsare şi să asigure evacuarea reziduurilor în ceea ce se va numi Cloaca Maxima, dar şi cu un centru religios tot mai impunător în jurul templului dedicat pe colina Capitoliului celor trei mari zei ocrotitori ai cetăţii, grupaţi, după moda etruscă, într-o triadă – Iuppiter Optimus Maximus, Iuno Capitolinaşi Minerva.
În acest context general, e greu să ne imaginăm că elita politico-religioasă a Romei, fie ea latină sau etruscă, va fi perseverat în a se hrăni doar cu terci. Dimpotrivă, tot arheologia contrazice aici textele moraliştilor din secolele următoare şi atestă un grad sporit de elenizare a claselor avute. Acest proces de aculturaţie se vădeşte mai cu seamă în inventarul bogat al mormintelor – nu doar de la Roma, ci din întregul Latium – unde apar tot mai frecvent inventare tipice pentru o cultură a banchetului. E vorba, în speţă, de cele trei tipuri esenţiale de vase indispensabile unui sumposion după moda greacă, krater (marele vas în care se amestecă vinul cu apa), oinochoe (urciorul în care se aduce băutura de lakrater la masă) şi kulix, caliciul, cupa, din care fiecare conviv bea.
Numit convivium în latină – sau, cu vocabulul grec adaptat, symposium, această adevărată instituţie a aristocraţiilor mediteraneene pătrunde la Roma cu mult mai devreme decât ne lasă să înţelegem izvoarele scrise. Unul dintre cele mai cunoscute vase pictate, cel mai vechi exemplar cunoscut până azi, care poartă semnătura meşterului olar care l-a modelat – Aristonothos sau Aristonophos – este marele krater reprezentându-l pe ciclopul Polyphem orbit de Odiseu; el a fost descoperit la Cerveteri, anticul Caere, la graniţa dintre Etruria şi Latium[1].
E adevărat însă – sau măcar probabil – că în secolul al V-lea a.Chr., după instaurarea Republicii, o mişcare pe care o întâlnim şi în cetăţile Greciei cam la aceeaşi dată interzice cetăţenilor lor să-şi afişeze ostentativ bogăţia rafinată şi forţa. Într-adevăr, sursele antice înscriu la loc de cinste printre normele adoptate de cetăţile antice la finele epocii arhaice aşa-numitele legi sumptuare – legi care limitează drastic cheltuielile inutile şi exhibarea provocatoare a bogăţiei atât de caracteristice elitelor până atunci dominante.
Aceste norme reflectă fără îndoială un proces de nivelare a comportamentelor publice, coextensiv cu instaurarea egalităţii politice, care este esenţa regimurilor democratice. O atenţie aparte se acordă în acest cadru ceremoniilor funerare, a căror amploare şi fast erau adesea un prilej excelent de a afirma puterea şi gloria familiilor nobile. Ceva mai târziu, în sec. II-Ia.Chr., la Roma, se va interzice chiar organizarea cu fast a funeraliilor în timpul campaniilor electorale. Asta, fiindcă reprezentanţii marilor familii senatoriale care candidau la o funcţie publică profitau de moartea câte unei rude, incinerau defunctul şi aşteptau cu răbdare să vină vara, când aveau loc cele mai multe alegeri. Atunci organizau un cortegiu cât mai fastuos, cu cât mai mulţi clienţi, bocitoare şi rubedenii, expuneau ostentativ însemnele gloriei tradiţionale a familiei, distribuiau în memoria defunctului alimente şi bani. Astfel, până şi moartea devenea un agent electoral.
Cetatea pe cale să devină democratică insistă în schimb pentru a interpreta moartea exclusiv ca eveniment privat; şi legile sumptuare se înverşunează mai ales împotriva aspectului public al ceremoniilor – expunerea în aer liber, cortegiul, bocitoarele profesioniste, monumentele şi sacrificiile funerare ieşite din comun. Într-un mod foarte caracteristic, aceste măsuri „alunecă” însă fără nicio dificultate de la regulamentele cu privire la morţi la normele impuse conduitei feminine. Plutarh relatează în bloc restricţiile cu privire la călătoria femeilor şi cele care se referă la funeralii – şi care, în cea mai mare parte, se adresează nu atât familiei în întregul ei, cât femeilor; defunctul nu poate lua cu el în mormânt mai mult de treichimatia, asemenea unei femei care pleacă într-o călătorie[2].
Arheologia confirmă în mare măsură aceste informaţii, chiar dacă nu pentru epoca lui Solon – începutul sec. VI a.Chr., ci abia cu un veac mai târziu. La Atena, de pildă, necropolele fuseseră, din sec. IX-VIII şi până spre sfârşitul sec. VI a.Chr., împodobite cu preţioase monumente funerare de mare frumuseţe artistică, de la marile vase geometrice de la Dipylon, înalte de peste un stat de om şi decorate fiecare cu aproape o mie de motive geometrice şi de figuri umane stilizate, la superbele statui funerare de kouroi – feciori – şikorai – tinere fete, mărturii ale unei adevărate revoluţii estetice şi intelectuale. Or, toate aceste minunăţii ale artei arhaice încetează să mai fie expuse în spaţiul funerar. Vreme de trei sferturi de secol, până către sfârşitul Războiului Peloponesiac, necropola ateniană este aproape lipsită de monumente, sobră, cum probabil vor fi fost şi ceremoniile funerare, cenzurate atent de magistraţii cetăţii.
Acelaşi curent de gândire şi de normare a conduitelor civice pare să fi generat, în sec. V-IVa. Chr., şi vestita frugalitate a senatorilor romani, pe care însă autorii posteriori o consideră ca pe o conduită care respectă tradiţia întemeietorilor. Vechiul nostru tovarăş de drum, Athenaios, citează un autor celebru din secolul I a. Chr., pe filosoful şi savantul Poseidonios din Apameea: „În vremurile de demult – spune Poseidonios – locuitorii Italiei se mulţumeau cu foarte puţin, aşa că până în vremea noastră ei îşi învaţă fiii să bea cât mai multă apă cu putinţă şi să mănânce pe apucate. Adesea, tatăl sau mama îşi întreabă fiul dacă vrea pere sau nuci pentru cină, şi apoi acesta, după ce a mâncat una sau alta, se culcă mulţumit”[3].
Note
[1]V. Carol Dougherty, „The Aristonothos Krater: Competing Stories of Conflict and Collaboration”, in ead. şi Leslie Kurke, The cultures within ancient Greek culture: contact, conflict, collaboration, Cambridge University Press, 2003, pp. 35-57.
[2]Pe lângă informaţiile despre legile sumptuare de la Sparta (Plu., Lyc. 27) şi de la Atena (Plu., Sol. 21-22), mărturii asemănătoare sunt aduse de inscripţii – cu mult mai târzii, dar care, în epoca lor, nu par să inoveze: vezi Syll.3, 1218 (Keos); Dareste-Haussoulier-Reinach, Rec. inscr. gr., 1, nr. 2 (Gambreion) şi 2, nr. 1882 (Delfi). Cf. şi D., in Macart. 62; Cic. de Leg. 2, 26.
[3]Athen., 6, 109.
Numar de steaguri: 273
Record vizitatori: 8,782 (3.04.2011)
16,676 (3.04.2011)
Steaguri lipsa: 33
1 stat are peste 700,000 clickuri (Romania)
1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)
1 stat are peste 50,000 clickuri (Moldova)
2 state au peste 20,000 clickuri (Italia, Germania)
4 state are peste 10.000 clickuri (Franta, Ungaria, Spania,, Marea Britanie,)
6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Canada, )
10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia, Australia, Irlanda, Israel, Grecia, Elvetia , Brazilia, Suedia, Austria)
50 state au peste 100 clickuri
20 state au un click
1.EDITURA HOFFMAN
https://www.editurahoffman.ro/
2. EDITURA ISTROS
https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/
3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI
https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1
4.ANTICARIAT UNU
https://www.anticariat-unu.ro/wishlist
5. PRINTRE CARTI
6. ANTICARIAT ALBERT
7. ANTICARIAT ODIN
8. TARGUL CARTII
9. ANTICARIAT PLUS
10. LIBRĂRIILE:NET
https://www.librariileonline.ro/carti/literatura--i1678?filtru=2-452
https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?&page=2&t=opere+fundamentale&sort=top
14. ANTICARIAT NOU
https://anticariatnou.wordpress.com/
15.OKAZII
https://www.okazii.ro/cart?step=0&tr_buyerid=6092150
16. ANTIKVARIUM.RO
17.ANTIKVARIUS.RO
18. ANTICARIAT URSU
https://anticariat-ursu.ro/index.php?route=common/home
19.EDITURA TEORA - UNIVERSITAS
20. EDITURA SPANDUGINO
21. FILATELIE
22 MAX
http://romanianstampnews.blogspot.com
23.LIBREX
https://www.librex.ro/search/editura+polirom/?q=editura+polirom
24. LIBMAG
https://www.libmag.ro/carti-la-preturi-sub-10-lei/filtre/edituri/polirom/
https://www.libris.ro/account/myWishlist
http://magiamuntelui.blogspot.com
27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/
28.RADIO ARHIVE
https://www.facebook.com/RadioArhive/
29.IDEEA EUROPEANĂ
https://www.ideeaeuropeana.ro/colectie/opere-fundamentale/
30. SA NU UITAM
31. CERTITUDINEA
32. F.N.S.A
https://www.fnsa.ro/products/4546-dimitrie_cantemir_despre_numele_moldaviei.html
Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera
2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii
12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24, 2021.
© 2024 Created by altmarius. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius