Tenorul CORNELIU MURGU

[altmarius]

Sunt un om pretenţios, extrem de punctual, disciplinat şi corect! Tenorul CORNELIU MURGU

Publicat: Astăzi, 06:35

http://www.radioromaniacultural.ro/sunt_un_om_pretentios_extrem_de_...

L-am cunoscut la Viena, la sfârşit de ianuarie 1990, la celebra Gală în beneficiul Romaniei. A fost o seară magică, în care 20 de solişti de faimă internaţională cântau pentru noi. La chemarea lui Corneliu Murgu răspunseseră imediat: Placido Domingo, Jose Carreras, Agnes Baltsa, Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez, Mariana Nicolesco, Silvia Marcovici, Gheorghe Zamfir, Leontina Văduva, Alexandru Agache, Eugenia Moldoveanu, Gabriela Benackova, Mara Zampieri, Cheryl Studer şi alţii. De altfel, după Revoluţie, tot el organizase şi primul concert de binefacere, la Paris  (cu o lună înainte).

Deşi a locuit temporar la Viena, Verona şi Monte Carlo, Corneliu Murgu nu s-a simţit acasă decât în Romania; mai exact, la Timişoara, oraşul său natal, în care l-am revăzut după 11 ani, în calitate de Director General al Operei.

***

Da, este o metamorfoză spectaculosă, pentru că, deşi m-am născut aici în 25 iulie 1948 şi bunica m-a dus pentru prima oară la Operă, n-am visat niciodată că voi ajunge să cânt, să fac o carieră sau să conduc această instituţie.

Ca director, oamenii te apreciază destul de mult. De ce?

Nu prea ştiu nici eu, pentru că sunt un om foarte pretenţios, extrem de punctual, disciplinat şi corect faţă de tot şi de toate. Asta pretind şi de la colaboratorii mei, dar, încerc să rămân cât se poate de uman, şi-mi place să dăruiesc.Când investeşti încredere, primeşti acelaşi lucru.

Mai ai timp pentru tine?

Recunosc că nu prea mai am, şi-mi pare rău, trebuie să cânt mai puţin şi să renunţ la pasiunile mele pentru cai şi pentru bucătărie. Am luat foarte în serios datoria de manager.(Interviu pentru TVR, anul 2001)

***

După o copilărie liniştită şi Facultatea de Muzică din Timişoara, încearcă să intre la Conservatorul din Bucureşti, dar nu reuşeşte. Aşa că, pleacă în Italia şi urmează cursurile Conservatorului Cherubini din Florenţa după care, timp de doi ani, se perfecţionează sub directa îndrumare a lui Marcello del Monaco, fratele celebrului tenor Mario del Monaco. În acest timp, cucereşte cele mai mari premii la Concursurile Internaţionale de la Vercelli (1977) şi Treviso ( 1978). La unul dintre ele este auzit de Ioan Holender, care îi oferă primul contract la Viena. Astfel, debutează în 1979 în Cavalleria rusticana de Mascagni, cu Ghena Dimitrova. Urmează Tosca alături de Gwinth Jones şi Matteo Manuguerra, după care începe să combine rolurile mai lirice din: Don Carlo, Simon Boccanegra, Bal mascat, Aida şi Luisa Miller de Verdi, cu cele spinte şi chiar dramatice din: Carmen de Bizet, Turandot de Puccini, Andrea Chenier de Giordano, Paiaţe de Leoncavallo, Samson şi Dalila de Saint Saens şi Otello de Verdi.

După debutul la Metropolitan din New York în Bal Mascat (1982) şi Scala înAida (1988, dirijor Giuseppe Patane) este solicitat în toată lumea, de la Viena, Berlin, Hamburg, Frankfurt, Zurich, Paris, Lyon, Toulouse, Lisabona, Las Palmas, Barcelona, Napoli, la Melbourne, Rio de Janeiro, Johannesbourg,Tokyo, Odessa.

La Opera Covent-Garden din Londra debutează în 1996, în Turandot.

Faptul ca vorbeşte foarte bine mai multe limbi l-a facut sa se integreze perfect în orice continent pe unde a cantat: Europa, Asia, Australia, America sau Africa.

Cel mai cântat rol a fost Turridu din Cavalleria rusticana, după care vin: Calaf din Turandot şi Don Jose din Carmen. Rolul vieţii rămâne însă Otello, în care a apărut de 100 de ori. Pentru prima oară l-a interpretat la Montpellier, în 1988, în regia lui Petrică Ionescu.

L-a reluat, în aceeşi concepţie scenică, la Opera Bastille din Paris  în 1990, în alternanţă cu Placido Domingo, alături de soprana Kallen Esperian şi de baritonul Renato Bruson. Am văzut acest spectacol şi m-am bucurat că  un român de-al nostru se prezenta la cele mai înalte cote de exigenţă ale publicului şi criticilor muzicali, într-o partitură atât de dificilă. După patru ani, Corneliu Murgu l-a interpretat pe Maurul verdian şi la Arena din Verona şi, mai târziu, într-o producţie în Japonia, cu Maria Guleghina şi Renato Bruson. Cu această ocazie s-a realizat şi un disc, dirijat de Gustav Kuhn.

 ***

A mai fost şi apariţia în Franţa, alături de Corala din Parma, în 1987, pentru care mi s-a decernat medalia Verdi d’oro
Cum e rolul lui Otello?
Infernal de greu şi de frumos!… Nu cred că este un rol mai complex şi mai interesant. Are tot ce-şi doreşte un tenor. Vocal este dens, încât nici nu realizezi cât trebuie să mai dai şi din punct de vedere fizic, scenic. Ca să-l traversezi cu bine, trebuie să-l construieşti inteligent, într-o parabolă crescândă, începând de la intrare (Esultate), până la moartea sa ( Un bacio ancora). Rolul e ca un elastic pe care trebuie să-l întinzi, în aşa fel încât să nu se rupă. Eu îl gândesc foarte verist, chiar dacă italienii de la Parma m-ar contrazice… Mario del Monaco îmi spunea adesea: pe Maur nu trebuie să-l cânţi, ci să-l trăieşti!… şi sper că am reuşit să-l ascult, fără să-l imit. Consider că mai am încă şi acum  maturitatea vocală şi scenică pentru a realiza o creaţie din acest personaj, pe care îmi face plăcere să-l cânt aici, la Timişoara. (Interviu pentru TVR, anul 2003)

  ***

A făcut parte din juriile multor concursuri internaţionale de canto (Toulouse, Verviers), a susţinut cursuri de măiestrie în ţară şi peste hotare. Din anul înfiinţării (1995), a condus toate ediţiile celebrului Concurs al tenorilor de la Lugoj.

După anul 2003, Corneliu Murgu a renunţat să mai cânte, deşi în Galele Tenorilor(începute în 2008 pe scena timişoreană) a demonstrat că sonoritatea sa vocală nu s-a diminuat cu nimic. S-a dedicat total Directoratului Operei Române din Timişoara  a cărei valoare a ridicat-o, de multe ori, deasupra tuturor celorlalte teatre lirice ale ţării, prin turneele întreprinse, prin varietatea premierelor oferite, prin tinereţea distribuţiilor, prin racolarea dirijorului David Crescenzi şi a regizorului Mario de Carlo (din Italia), prin marile voci ale lumii  aduse datorită prieteniilor ce le leagă de acest important solist român: Leo Nucci, Roberto Scandiuzzi, Marianne Cornetti, Nelly Miricioiu, George Petean, Elena Moşuc şi alţii.

De curând, Corneliu Murgu a demonstrat şi valenţele sal e regizorale în opera Trubadurul de Verdi, şi, sunt convinsă, că drumul său va continua.

Luminiţa Constantinescu