Șura Mare, în săsește Griusscheiern, în germană Großscheuern, în maghiară Nagycsür

[altmariusgeo]

https://xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/istorie-transilvania/su...

https://i0.wp.com/xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/wp-content/uploads/2017/11/a1-37.jpg?resize=200%2C140&ssl=1 200w, https://i0.wp.com/xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/wp-content/up... 640w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" />

Fotografia aparține d-lui Harald Müller.

În fotografii, căsătorie religioasă la sașii din Șura Mare, în săsește Griusscheiern, în germană Großscheuern, în maghiară Nagycsür din anul 1956.

Realitate crudă.
Sub administrația românească, începând cu anul 1938, sașii, șvabii, evreii și armenii au pierdut, aproape în totalitate, existența unor comunități vechi de sute de ani.

Maghiarii și românii greco-catolici au fost complet marginalizați, fiindcă erau considerați nesiguri.

Ardelenii sunt printre marii pierzători ai celor 99 de ani de administrație strâmbă și de proastă calitate…

https://i2.wp.com/xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/wp-content/uploads/2017/11/a2-30.jpg?resize=200%2C140&ssl=1 200w, https://i2.wp.com/xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/wp-content/up... 640w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" />

Fotografiia aparține d-lui Harald Müller.

Satul Șura Mare a fost atestat documentar drept Magnum Horreum (Marele Hambar), cândva între 1332-1335(dom. Cristianus [sac.] de Magno Horreo (DIR/C III. 221)), mai târziu maior villa Horrei (orașul mai mare al Hambarului). Numele maghiar apare, pentru prima dată, în anul 1445-Nagychwr, iar cel românesc în 1733-Sura mare.

A făcut parte din Scaunul Săsesc al Sibiului/Hermannstädter Stuhl/Szebenszék. Prima școală din sat este menționată documentar din anul 1512.

 

De-a lungul timpului a fost pustiit de mai multe ori, de turcii otomani(1493), de armata Moldovei în 1529 și de mercenarii lui Mihai Viteazul în anul 1600, precum și de armatele curuților, după 1703.

Cu toate acestea, sătenii au fost mai mereu prosperi, fiind printre cei mai mari contribuabili fiscali ai Scaunului Sibiului, după anul 1730.

În anul 1880 satul avea 981 de locuitori sași, 573 români, 111 țigani, 3 maghiari și 22 diverși(probabil evrei).

La recensământul din 1930 au fost înregistrați 2.343 locuitori, dintre care 1.492 sași, 703 români, 138 țigani, 10 maghiari.

Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.489 luterani, 807 ortodocși, 31 greco-catolici, etc. Aici s-a născut Goblinus, episcop catolic al Transilvaniei.(1376-1386).

Biserica romanică evanghelică fortificată din Șura Mare a fost construită în secolul al XIII-lea(1238?), inițial biserică catolică . În 1493 a fost parțial distrusă de invazia turcilor otomani, fiind refăcută între anii 1494-1497, cu bani de la administrația Scaunului Sibiului și a celor Șapte Scaune săsești.

 

Fotografiile aparțin d-lui Harald Müller.