Spicuiri din spusele domnului ministru de stat Iuliu Maniu la Dezbaterea referitoare la reorganizarea administraţiei române din Transilvania de Nord

[altmariusistoric]

şedinţa Consiliului de Miniştri Bucureşti, 26 septembrie 1944.

https://xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/istorie-transilvania/sp...

https://i2.wp.com/xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/wp-content/up... 200w, https://i2.wp.com/xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/wp-content/up... 700w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" />

sursa, https://humus.livejournal.com/2596112.html

 

…”Nici un domn general nu este ardelean, nici unul nu cunoaşte nimic din partea aceea a ţării. Nu ştiu dacă a mai rămas vreun general ardelean, fiindcă a fost o tendinţă de a scoate pe ardeleni din armată.

 

Mareşalul Antonescu nu suferea să vadă un ardelean. Acest lucru s-a întâmplat cu întreaga noastră armată. Nu ştiu dacă în întreaga noastră armată mai sunt doi, trei generali ardeleni. Ştiu că a fost un general de artilerie, care a fost scos din armată.

 

Deci, în armată sunt oameni care nu cunosc situaţiunea regiunii şi de aceea am cerut şi cer să se înfiinţeze acest Înalt Comisar.

 

Vreţi ca din Bucureşti să aranjaţi toate chestiunile administrative, când nu aveţi telegraf, când nu aveţi telefon, când nu aveţi posibilitate să mergeţi pe drum nici măcar cu automobilul? Acest lucru este absolut neserios.

 

Judec aşa, pentru că am fost în asemenea situaţii. Eu am fost în guvernul provizoriu ca ministru de Război şi ministru de Externe, înainte de Alba Iulia, şi în consecinţă a trebuit să mă ocup cu amănuntul cu această chestiune.

 

Pe urmă am fost în Consiliul Dirigent şi am avut 15 prieteni cu care am lucrat zi şi noapte pentru luarea acestei provincii în administraţie.

 

Am putut face acest lucru pentru că eram la faţa locului şi cunoşteam situaţia.

 

Credeţi că din Bucureşti puteţi să puneţi oameni pentru organismul de stat al acestei provincii? Încercaţi, dar vă înşelaţi…

 

…Trebuie să luăm măsuri din timp. Trebuie să terminăm odată cu centralismul feroce care a împiedicat dezvoltarea firească a acestei ţări, care a împănat provincia cu oameni nepotriviţi pentru administraţie. De aceea am pierdut sufleteşte Basarabia şi Bucovina.

 

Le-am pierdut sufleteşte pentru că oamenii politici au trimis acolo funcţionari, să le facă anumite servicii, cu absolută nesocotire a dreptului local, a spiritului lumii, care au făcut nenumărate abuzuri. Lucrul acesta nu se mai poate.

 

Să nu credeţi dv. că guvernul român va merge în viitor aşa cum a mers în trecut, pentru că acum sunt alte curente, lumea s-a deşteptat, este mai pretenţioasă. Românii din Ardeal, vorbesc de românii băştinaşi de acolo, n-au fost îngrijiţi, au ieşit mai săraci decât au fost în momentul când s-a făcut România Mare.

 

În oraşul meu, pot să vă mărturisesc, au fost mulţi intelectuali, care au avut şi o forţă materială importantă şi după ce s-a făcut România Mare au rămas foarte puţini şi aceştia fără forţă materială. Acest lucru se datoreşte faptului că administraţia noastră nu s-a îngrijit de interesele economice ale românilor.

 

Au venit fraţii din Regat, care au năpădit această regiune şi care au nesocotit interesele locale. În Oradea primul prefect a fost un ofiţer din Regat. Aceasta nu se mai poate. Proiectul acesta de înfiinţarea unui Comisariat în Ardeal n-are intenţiunea vreunui regionalism.

 

Nu se mai poate însă lucra pe centralism în această organizare de stat democratică şi prevăzătoare, ci pe baza intereselor îndreptăţite locale ale celor care se găsesc în diferite părţi ale ţării. Noi aici să legiferăm pentru provincii, cu legislaţii şi nu ştiu ce îndreptări, care ar putea atinge unitatea statului? Ori nimeni nu este mai mult însufleţit pentru unitatea statului decât noi, care suntem fanatici până la orbire.

 

Dovada este – să nu pierdeţi din vedere acest lucru – că, cu toate că populaţia din Transilvania, Basarabia şi Bucovina a fost profund nemulţumită cu tratamentul ordonat din Bucureşti, a simţit până la os nedreptăţile care i s-au făcut, totuşi nici în Ardeal, nici în Basarabia, nici în Bucovina n-a fost nici cea mai mică fisură în unitatea neamului românesc; nicăieri nu s-a accentuat cea mai mică tendinţă de separatism.

 

Aţi văzut ce s-a petrecut în Cehoslovacia şi în Iugoslavia: s-au separat toate provinciile. Dar credeţi că dacă nu s-a întâmplat aşa ceva şi la noi, este meritul Bucureştiului şi al celor din Bucureşti?

 

Nu, este meritul acestora din provincii, care sunt până la sfârşit fanatici pentru unitatea naţională. În viitor, va trebui însă să ţinem seama de necesităţile reale ale acestei populaţii, nu întemeindu-ne pe altruismul, pe care îl are fiecare român, de a menţine unitatea statului, ci şi prin satisfacerea necesităţilor economice şi politice ale fiecărei regiuni.

 

Aceasta numai cu privire la notele stenografice, unde văd că tot mereu se vorbeşte de separatism, de exclusivism şi de tendinţă de separare, ceea ce nu se întâlneşte mai ales în acest proiect de lege…

 

…noi am avut Consiliul Dirigent, ales de Adunarea Naţională din Alba Iulia. Am fost constituiţi acolo 15 oameni, care am luat în mână soarta Ardealului. S-a ales un mare sfat de 120 oameni, care a ţinut şedinţe ca un parlament.

 

Şi eu, preşedintele Consiliului Dirigent, am fost acela care cu aplauzele acelei adunări, acelui Mare Sfat Naţional şi cu aprobarea Consiliului Dirigent, am spus că noi desfiinţăm Consiliul Dirigent, desfiinţăm Marele Sfat şi punem capăt acestei organizaţiuni provinciale şi am declarat că, sub nici un motiv, cu nici un pretext, nu pot fi chemaţi la vreo consfătuire sau vreo adunare membrii Marelui Sfat, tocmai din grija ca, sub presiunea nevoilor, să nu se constituie un corp autonom, cum a fost acela care a fost constituit, cu decret regal de aici, în Ardeal şi Banat.

 

A fost o prevedere superfluă, pentru că nu s-a mai constituit. Este adevărat că noi am susţinut interesele provinciale, care sunt acelea ca poporul să fie administrat de oamenii săi şi ca să fie interesele lor îngrijite, pentru că aceasta este datoria unei guvernări. Nu s-a făcut aşa.

 

Aţi văzut ce s-a petrecut în Basarabia şi în Bucovina. În Ardeal şi în Banat nu s-a petrecut absolut nimic. Acum, vă rog, s-a întâmplat în Basarabia un lucru foarte trist, care a avut o urmare foarte grea.

 

Guvernările anterioare dictatoriale au aruncat în Basarabia şi în Bucovina clientela lor politică. Au pus jandarmi, administratori, prefecţi, pretori şi primari, oameni de ai lor. Ce era mai rău aici, s-a trimis în Basarabia şi în Bucovina, fiindcă era acolo, ca un fel de exil, ca în Siberia.

 

Nu se purta bine cineva, era trimis în Basarabia; intra un inspector administrativ într-o cameră şi vedea pe cineva care nu-i plăcea, îl trimitea în Basarabia.

 

S-a trimis şi în Ardeal, dar acolo a fost mai greu, fiindcă lumea era mai conştientă. Când au venit ruşii, aceştia au ieşit, iar când am venit din nou, noi am trimis iarăşi aceleaşi elemente care au fost păcătoase într-un număr nemaipomenit. Eu am văzut modul inuman cum aceşti funcţionari au tratat populaţia”…