SPANIA. CORDOBA – ORAŞUL CALIFILOR

[altmariusgeo]

Publicat: 9 Noiembrie 2015

Chiar dacă nu mai este denumită de mult „Podoaba lumii” (ca în timpul stăpânirii califilor), Cordoba modernă, păstrează o bună parte din moştenirea maură. Cât timp a fost capitala Califatului de Cordoba (adică în secolul X), era recunoscută drept una dintre cele mai mari aşezări din lume, fiind totodată şi un important centru politic, cultural şi economic. Încă de atunci, Cordoba se putea mândri cu străzile sale pietruite (o raritate în Europa acelor vremuri) şi cu felinare stradale care luminau noaptea.

 

* * *

În perioada de maximă înflorire, oraşul a ajuns la o populaţie de aproximativ 1 milion de locuitori şi se întindea până la coastele Munţilor Sierra Morena. Aici funcţionau moschei, băi publice, şcoli, institute superioare de învăţământ, precum şi biblioteci şi spitale. Documentele vremii, ne povestesc despre Cordoba, că era întrecută în frumuseţe doar de Constantinopol. În zilele noastre, urmele acestei perioadei de glorie, reprezintă o sursă de venit pentru localnici şi o atracţie deosebită pentru turişti. Aceştia din urmă rămân plăcut impresionaţi când pe străduţele pitoreşti ale Cordobei, descoperă câte un atelier în care meşteşugarii produc obiecte de o frumuseţe rară, la fel ca în urmă cu sute de ani.

 

* * *

Mezquita (sau Marea Moschee a Cordobei), este pe drept cuvânt, una dintre cele mai impresionante clădiri din lume, ce îmbină simboluri creştine şi musulmane. Început în anul 785, edificiul a stat în construcţie timp de două secole, lărgindu-se o dată cu creşterea populaţiei oraşului, ajungând în cele din urmă la dimensiunile de astăzi.

În trecut, pe locul Mezquitei actuale, se ridica un templu roman, înlocuit mai târziu de o biserică vizigotă care, la începutul perioadei de dominaţie arabă, a fost folosită în comun şi în bună înţelegere atât de musulmani, cât  şi de creştini.

Construcţia de astăzi, se leagă de numele emirului Abd Ar-Rahman, cel care a îndrumat lucrările de început ale moscheii. În decursul anilor, aceasta a suferit mai multe transformări, însă nimic nu i-a afectat măreţia, astfel că în final, uriaşa moschee din Cordoba demonstrează o coerenţă surprinzătoare atât a arhitecturii interioare cât şi a celei exterioare.

După încheierea Reconquistei, clădirea a servit drept lăcaş de cult pentru creştini. La începutul secolului XVI, în centrul moscheii a fost ridicată o catedrală, iar pe laturile sale au fost construite capele, totul într-un stil renascentist şi gotic.

 În interiorul Mezquitei se găsesc aproximativ 850 de coloane care realizează un motiv repetativ de alei ce se intersectează asemănător unui coridor de oglinzi. Totodată aceşti stâlpi susţin o inovaţie arhitecturală a epocii respective: două rânduri de arce dungate dând impresia unei înălţimi şi al unui spaţiu suplimentar.

Deosebit de reuşit este şi mihrabul (o firidă ornamentală ce se găseşte în peretele unei moschei, care indică direcţia spre Mecca). Lucrarea este o adevărată capodoperă a artei maure.

 

* * *

Marea Moschee este pentru turistul ajuns în Cordoba, principala atracţie, dar nu singura. Merită să vă faceţi timp să vizitaţi zidurile oraşului construite în timpul maurilor, băile arabe, ori să treceţi pragul Muzeului de Arheologie (unde pot fi admirate relicve preistorice, romane, vizigote, maure şi gotice) sau a Palatului Marchizilor de Viana (ce numără o mulţime de camere şi care este înconjurat de 12 curţi interioare pline de flori). Acesta din urmă, la început o casă seniorială formată doar dint-o singură clădire, s-a mărit de-a lungul timpului prin construirea de anexe, ajungând astăzi să se întindă pe o vastă suprafaţă. Interiorul său adăposteşte bogate colecţii de produse manufacturiere din Cordoba.

Şi dacă aţi ajuns la Palatul de Viana, nu ezitaţi să treceţi şi prin Piaţa Santa Marina, cu celebrul ei monument dedicat lui Manolete. Născut în anul 1917, pe numele său adevărat Manuel Rodriguez, acesta a fost un tânăr din Cordoba ce şi-a câştigat celebritatea şi averea în arena de lupte cu taurii.

Continuându-vă plimbarea, lăsaţi în urmă Piata Santa Marina şi mergeţi către vest. Traversând Calle Alfaros, veţi zări cunoscutul crucifix El Cristo de los Faroles, care se înalţă sobru înconjurat de felinare. Este recomandabil aici să ajungeţi imediat după ce se înserează sau pe timpul nopţii, pentru a beneficia de atmosfera deosebit de romantică, dată de frumuseţea felinarelor aprinse.

Piaţa del Potro, este şi ea de asemenea un loc extrem de plăcut, cu portocali, terase deosebite şi o fântână ce datează din secolul XVI. Locaţia este pomenită de Cervantes în romanul său „Don Quijote”, al cărui personaj principal se pare că a poposit în timpul peregrinărilor sale la Hanul Potro. Acesta, o clădire tipică de secol XV, ce păstrează încă intacte grajdurile şi micile camere, adăposteşte un centru cultural şi o sală de expoziţii.

La vest de Mezquita, se află bătrânul Alcazar al regilor creştini. Construit sub domnia lui Alfonso al XI lea, acesta a devenit reşedinţa lui Ferdinand de Aragon şi a Isabelei de Castilla, în campania purtată împotriva maurilor din Andaluzia. Curţile şi întinsele grădini cu piscine, umbrite de chiparoşi, oferă vizitatorului o oază de prospeţime în faţa căldurii din timpul verii. Aici se găseşte un muzeu cu impresionante mozaicuri romane.

 

* * *

Înainte de a părăsi oraşul Cordoba, nu uitaţi vă păstraţi ceva timp şi pentru Callejas de las Flores, una dintre cele mai populare străzi din oraş, denumită aşa deoarece fiecare clădire este împodobită cu o multitudine de specii de flori. În zonă se găsesc numeroase monumente vechi, iar atmosfera îmbie la relaxare şi meditaţie, fiind ideală în acelaşi timp şi pentru cuplurile de îndrăgostiţi.

 

* * *

Şi încă un element care merită amintit: la Cordoba s-a născut Seneca cel Tânăr, celebrul filosof stoic roman, care printre altele, s-a ocupat şi de educarea viitorului împărat, Nero.