altmarius

cultură şi spiritualitate

text: Angela LUPŞEA, Hajnal TAVASZI și Diana IANCU
foto: Echipa Oradea Heritage

http://arhitectura-1906.ro/2019/12/sinagogile-oradei/


4



Comunitatea evreilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Începând cu anul 1867, anul emancipării evreilor, se poate observa o schimbare în mentalitatea celor stabiliți în cartierul Subcetate; ei vor fi atinși de această „febră creatoare” a orașului, vor căuta noi oportunități pentru antreprizele lor, vor direcționa investițiile către celelalte cartiere ale orașului, cu precădere către Orașul Nou, unde vor deschide prăvălii sau vor construi case de locuit. La sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea magazinelor elegante au fost deschise pe arterele importante ale orașului, iar în zona centrală au fost ridicate spectaculoasele palate (imobile) de raport.
În această perioadă, în fruntea comunității evreiești ortodoxe se afla Izidor Ullmann, o personalitate cunoscută și în afara comunității evreiești ortodoxe, fiind președintele acesteia. Era un om înstărit și influent (supranumit „craiul evreu”). El era de părere că, în situația dată, sediile noilor instituții evreiești ortodoxe trebuiau construite în Orașul Nou. Locul cel mai potrivit pentru acest proiect se afla pe partea dreaptă a Pieței Mari (Piața 1 Decembrie, Nagypiactér) colț cu strada Mihai Viteazul (Zárda utca), aflată în proprietatea familiei contelui Rhédey Lajos. În urma negocierilor purtate de Izidor Ullmann, terenul a fost cedat, cu titlu gratuit, comunității evreiești ortodoxe de la Oradea.
Pe acest teren, într-un interval scurt de timp (lucrările se vor accelera în urma scindării comunității, în anul 1870), se va construi cartierul instituțiilor de cult ale comunității evreilor ortodocși. În acest perimetru se vor construi: Sinagoga Mare Ortodoxă (1890), clădirea sediului administrativ; tot aici s-a mutat biroul Chevra Kadișei (Confreria Sacră), a fost construit abatorul cușer de păsări, baia rituală (mikve), au fost ridicate locuințele funcționarilor comunității, Școala elementară evreiască pentru băieți (în 1891), apoi Școala elementară pentru fete (1897).

Treptat, în jurul acestui cartier, s-a format un cartier locuit de evrei, pe străzile Mihai Viteazul (Zárda utca), Sucevei (Vámház utca), Cuza Vodă (Szacsvay utca), Mihail Kogălniceanu (Várady Zsigmond), Cezar Bolliac (Moskovits utca).





Sinagoga Mare Ortodoxă



Pe strada Mihai Viteazul, la nr. 4 a fost construită Sinagoga Mare Ortodoxă (1890). Câțiva ani mai târziu, în curtea acesteia a fost înălțată o sinagogă mai mică – Chevra Sas (1908, Asociația Talmudică) fiind lăcașul de rugăciune al elitei evreimii ortodoxe de la Oradea.
Demararea construcțiilor se leagă de numele lui Izidor Ullmann, care a condus comunitatea ortodoxă în perioada 1881-1898. În acest interval, conducătorul spiritual al comunității a fost prim rabinul Mose Hersch Fuchs (1882-1911).

Inginerul constructor Nándor Bach
Sinagoga Ortodoxă a fost construită după planurile inginerului constructor Nándor Bach, originar din Vác – Ungaria, cu studiile absolvite la Universitatea Tehnică de la Budapesta, unde a obținut diploma în domeniile ingineriei mecanice și construcțiilor. Între anii 1872 și 1899 lucrează ca profesor de desen la Școala reală de la Oradea. În anul 1895, sub numele lui va apărea istoria acestei instituții. În timpul șederii la Oradea a intrat în rândul membrilor Lojei Masonice „St. Ladislau”. A fost cunoscut ca pictor și grafician, desenele lui cu interioarele lăcașurilor de cult fiind apreciate și astăzi.
De la începutul secolului al XX-lea se va stabili la Mezőberény (județul Békés, Ungaria) unde a devenit inginerul constructor al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o până la moarte, în anul 1905.
În 1890, pe baza desenelor tehnice prezentate de el, s-a construit Sinagoga Mare Ortodoxă pe str. Mihai Viteazul, nr. 4; după un an, planurile lui au fost acceptate și la Satu Mare, unde s-a realizat o sinagogă geamănă pe Dealul Cetății, între 1891-1892.
Sinagoga Mare Ortodoxă de la Oradea a fost construită de întreprinzătorul orădean Knapp Ferenc, maestru constructor.
Sinagoga Mare este considerată una dintre cele mai decorate sinagogi din monarhia austro-ungară.



Arhitectura
Sinagoga, realizată în stil eclectic, se încadrează în tipologia sinagogilor răspândite la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu spațiu longitudinal pe structură tip hală și cu galeria femeilor dezvoltată pe trei laturi. Clădirea este orientată est-vest, cu fațada principală spre stradă.
Fațada principală, compusă pe trei axe, pe lângă suprafețele placate cu cărămidă aparentă, este caracterizată de marea diversitate a elementelor arhitectonice, precum pilaștrii puternici cu cinci laturi, de înălțime variabilă, încheindu-se deasupra cornișei cu urne decorative, respectiv brâurile și golurile terminate semicircular, cu chenare decorative de tencuială și flancate de pilaștrii cu capiteluri stilizate.

Interiorul
Naosul cuprinde 600 de locuri pentru bărbați, iar la etaj cele 450 de locuri pentru femei sunt mascate de un grilaj de lemn. În centru, bima (podiumul de pe care se citește Tora) este înălțată cu circa 50 cm. Interiorul se accesează prin holul utilizat ca sală de rugăciune.
Opus intrării principale, pe peretele estic, se află compoziţia tripartită cu nişa Torei, decorată cu coloane şi semicoloane, uşa chivotului fiind acoperită de o draperie din catifea, brodată cu fire aurii. În faţa acesteia se găseşte bima, înconjurată cu un grilaj decorativ.
Decorațiunea este exclusiv antropomorfă, motivele geometrice acoperind complet pereții. Atmosfera orientală din interiorul templului se datorează picturii ornamentale generale, pe suprafaţa bolţii teşite existând motive geometrice şi florale stilizate, înconjurate de chenare pătrate sau romboidale, iar decoraţiunea pereţilor este compusă din tipare alternant colorate, reprezentând palmete. Importanţă deosebită în decoraţiunea interioară o au vitraliile, compuse din elemente geometrice colorate în alb-mat, albastru şi portocaliu, aplicate în golurile de diverse forme şi lustra impozantă, de factură orientală, ce atârnă deasupra bimei.
În axa mediană, flancată de pilaştrii de forma unor turnuri, se găseşte intrarea principală cuprinsă între două ferestre cu închidere semicirculară. Deasupra intrării principale este amplasată o fereastră tripartită amplă, divizată de colonete ce susţin arce de potcoavă, cuprinse sub un arc semicircular cu câmpul străpuns de goluri circulare. În axele laterale ale faţadei principale se află intrările secundare mai modeste, care asigură accesul la tribuna rezervată femeilor. Deasupra intrărilor secundare sunt ferestre cu închidere semicirculară.
Vârful frontoanelor este decorat cu diferite ornamente stilizate: cu steaua lui David şi palmete stilizate, iar peste frontonul central se află o placă de piatră inscripţionată cu primele rânduri ale Decalogului.
Deasupra portalului principal se vede o placă inscripţionată cu un citat din Tora, iar panoul comemorativ din stânga acestuia este dedicat victimelor Holocaustului.
În curtea sinagogii, pe partea dreaptă, în fața intrării laterale sunt montați patru stâlpi din piatră, cu vârf decorat, destinați construirii unui cort ritual de nuntă.
Sinagoga Mare Ortodoxă a fost reabilitată și restaurată. Proiectul de restaurare a Sinagogii Ortodoxe din Oradea a început în anul 2009, iar festivitățile de reinagurare au avut loc la data de 4 septembrie 2018. Sinagoga intră în circuitul religios.
În curte s-a mai construit o casă de rugăciuni mult mai modestă în 1908, după proiectul lui Lajos Incze. Sinagoga Mică Ortodoxă, Sas Chevra, este folosită în prezent pentru desfășurarea minian-ului și a altor servicii religioase. Pictura parietală este de inspirație orientală. Proiectul de reabilitare a fost realizat de către arhitectul Cristian Pușcaș.
În luna mai a anului 1944, în timpul administrației maghiare, ghetoul mare din Oradea a fost organizat în jurul sinagogii, cuprinzând 36 de străzi. Singura intrare în ghetou a fost amplasată pe str. Mihai Viteazul, colț cu str. Traian Moșoiu, lângă Sinagoga Mare Ortodoxă.
Decenii mai târziu, tot în curtea sinagogii, pe partea stângă a fost ridicat, din marmură neagră, Monumentul Holocaustului din Oradea, monumentul comemorativ al membrilor comunităţii evreieşti ortodoxe, victime ale lagărelor naziste.



Sinagoga Neologă din Oradea (Sinagoga Sion)



Sinagoga Neologă Sion se află în ansamblul Centrul Istoric al Municipiului Oradea, fiind înscrisă în Lista Monumentelor Istorice. Templul a fost construit de către evreii reformişti din Oradea în anul 1878, ca urmare a separării acestora de comunitatea evreiască ortodoxă.

Piatra de temelie a fost pusă în data de 9 aprilie 1877, iar în 24 septembrie 1878, zestrea edilitară a oraşului s-a îmbogăţit cu un edificiu a cărui siluetă modernă a remodelat profilul urban, central al oraşului. Sinagoga a devenit un simbol al emancipării izraelite şi al liberalismului noii epoci deschise spre ideea de progres economic şi social. Proiectul a fost elaborat de Busch Dávid, arhitectul-şef al oraşului Oradea şi membru al comunităţii evreieşti. Construcţia clădirii a fost încredinţată lui Rimanóczi Kálmán Senior, nume consacrat al arhitecturii orădene, maestru al stilului eclectic.

Încă de la intrare, privirea este impresionată de vastitatea şi măreţia spaţiului interior. Cele trei nave sunt scăldate în lumină în fiecare ceas al zilei datorită ferestrelor dantelate foarte ample și, mai ales, datorită anvergurii cupolei pe tambur. Asemenea ochiului lui Dumnezeu, acest izvor de lumină transfigurează întreaga arhitectură şi atrage privirea oriunde te-ai afla în spaţiul sinagogii. Strălucirea celor 16 ferestre şi mai ales cea a albastrului azuriu al bolţii creează un efect vizual de neuitat. Cupola pare că pluteşte peste vastitatea spaţiului, subliniind, prin lumină şi culoare, prezenţa Divinităţii în mijlocul „poporului ales”.

Dar efectul rece, strălucitor al albastrului cupolei este contrabalansat de căldura gamelor de ocru şi auriu ale picturii parietale. Decoraţiunea este eminamente alcătuită din împletituri seriale de figuri geometrice, ştiut fiind faptul că arta iudaică, la fel ca şi cea islamică, interzice reprezentarea figurii umane în arta religioasă. Pentru că acest stil geometric sofisticat şi cu puternice conotaţii simbolice a fost adus în secolul al VIII-lea în Spania de către arabi (denumiţi mauri), a primit denumirea de stil maur. Datorită frumuseţii şi complexităţii sale decorative, el a fost adaptat şi de evrei pentru a-şi decora sinagogile. Sinagoga din Oradea a fost pictată de Horovitz Mór, meşter din Košice. Dantelăria geometrică a suprafeţei parietale are forme geometrice repetitive, realizate modular prin şabloane. În mod firesc, motivul cel mai frecvent este Steaua lui David, rozeta sacră cu şase raze, rezultată din două triunghiuri opuse și suprapuse. Acest laitmotiv semnifică legământul dintre om şi Dumnezeu, este armonizat cu rozeta cu opt colţuri, precum şi cu alte motive simbolice repetitive: cercuri, romburi, flori de iris, împletituri geometrice, arabescuri, palmete sau fleuroane.

La Răsărit, se poate vedea dulapul unde se ţineau sulurile Cărţii Sfinte – Tora, lăcaş ce şi-a păstrat capitonarea originală cu catifea albastru-închis, fiind placată cu stelele aurii ale regelui David. Deasupra acestor porți se înalţă orga, instrument folosit doar în serviciul religios neolog. Tot în acest spaţiu, înălţat şi separat prin tribuna de fier forjat se pot admira, în vitrine, recipientul cilindric din metal, descoperit cu ocazia restaurării bisericii, ce conţine actul de întemeiere din 1878, precum şi obiecte de cult iudaice.

 

Un alt element important şi motiv de atracţie îl reprezintă stâlpii argintii din fontă ce susţin şi separă nava centrală. Această feronerie structurală, alcătuită din 20 de coloane suple ce susţin descărcările cupolei, conferă spaţiului un spectacol vizual deosebit. Un alt element important este şi balustrada din fier cu motive vegetale elegant arcuite, ce desparte zona unificată de unde se citeau rugăciunile (bimahul) şi dulapul Torei (chivotul) de restul navei.

Păşind spre zonele care duc la galeria de la etaj rezervată femeilor, descoperim un alt motiv deosebit al feroneriei la balustradele din casa scării. În aceste două spaţii laterale este amenajat un impresionant memorial cu numele celor ucişi în timpul Holocaustului.
Privită în ansamblu, structura acestui lăcaş este puternică şi elegantă. Pereţii conțin ferestre înalte, în ale căror profile dantelate din lemn se recunosc rozasele artei neogotice, dar şi geometriile octogonale ale artei maure. Golurile foarte ample fac din arhitectura Sinagogii Sion un spațiu fluid, traversat de lumină, ce poate fi citit în transparenţă.

Decoraţiunea exterioară aparţine unei viziuni eclectice reţinute, cu câteva accente neoclasice, specifice sfârşitului de secol XIX. Ea prezintă cinci ferestre ample ce sugerează ideea de arc de triumf. În cele patru colţuri ale clădirii stau de veghe Tablele Legii, dăltuite în bronz pentru a aminti de prezenţa perpetuă a legământului sacru dintre Dumnezeu şi umanitate.

Reabilitarea monumentului marchează recâştigarea unei clădiri emblematice pentru întreaga comunitate, prin păstrarea valorii sale istorice şi arhitecturale în deplină autenticitate. Prin intermediul acestei reabilitări şi refuncţionalizări este posibilă valorificarea la maxim a potenţialului cultural, religios, arhitectural, istoric şi artistic a unui monument arhitectural excepţional.



Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea



Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea funcționează în cadrul Complexului Cultural Muzeul Orașului Oradea, instituție muzeală subordonată Consiliului Local al Municipiului Oradea. Este deschis în Sinagoga Ortodoxă „Aachvas Rein”, situată pe Strada Primăriei, nr. 25. Proiectul de reabilitare a sinagogii „Aachvas Rein” a fost finanțat de Municipiul Oradea și de Comunitatea Evreilor din oraș. Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea a fost inaugurat în data de 5 decembrie 2018.
Sinagoga „Aachvas Rein” a fost înălțată pe locul unde, începând cu anul 1870, a funcționat o casă de rugăciune a Comunității Izraelite Ortodoxe. Actuala clădire a fost ridicată în anul 1926, de către constructorul Béla Weimann, după proiectul arhitectului István Pintér.
Expoziţia muzeală dezvăluie, prin mărturii documentare şi materiale, istoria comunităţii evreieşti din Oradea.
Colecţia expusă la parter aduce în faţa vizitatorilor sulurile Torei, obiecte de cult, cărţi de rugăciune, tablouri ale rabinilor, fotografii şi documente despre instituţiile şcolare evreieşti.
Un loc aparte îl ocupă spațiul dedicat familiei Sonnenfeld din Oradea, renumită în domeniul tipografic. În anul 1856, Simon Sonnenfeld a pus bazele tipografiei Sonnenfeld, care va cunoaşte o continuă dezvoltare, devenind unul dintre atelierele grafice cele mai însemnate din zona de vest, iar după anul 1919, una dintre cele mai performante tipografii din România.
Declinul Societăţii Sonnenfeld a început după anul 1940. Încercând o salvare a tipografiei, la data de 1 februarie 1946, proprietarii Gusztáv Sonnenfeld şi Adam Friedländer vor înregistra o întreprindere cu numele Grafica Sonnenfeld şi Friedländer. Tipografia a fost naţionalizată în anul 1948 și transformată în Tipografia Breiner Béla, care ulterior se va numi Întreprinderea Poligrafică Crişana.
Contribuţia comunităţii evreieşti la arhitectura oraşului Oradea este incontestabilă. Pe panouri foto-documentare este oglindită frumuseţea palatelor orădene: Palatul Vulturul Negru sau casele Adorján, construite de arhitecţii Jakab Deszső şi Marcell Komor, pentru Emil Adorján; Palatul Moskovits, edificat de fraţii József și László Vágó; Palatul Stern; Palatul Moskovits-Miksa; Palatul Füchsl; Palatul Sonnenfeld; Palatul Ullmann – reprezentativ pentru comunitatea evreiască prin motivele decorative: menorah străjuită de doi lei. Stilul arhitectural abordat este Secession.
La etaj, ca o mărturie a ororilor Holocaustului, este ilustrată tragedia evreilor orădeni care, în anul 1944, au fost deposedaţi de bunurile lor, închişi în ghetou şi deportaţi în lagărele morţii. Exponatele reprezentative pentru această perioadă sunt: regulamentul din ghetou, documente care atestă predarea lucrurilor personale, steaua galbenă, documente din detașamentele de muncă forțată, fotografii şi obiecte din lagărul de la Auschwitz.
O mare încărcătură emoțională este dată de numele inscripționate pe pereți ale celor care au pierit în lagărele naziste, precum și de o grafică pe pardoseală ce ilustrează evreii închiși în ghetou şi lagăr, privaţi de drepturi, umiliţi, chinuiţi şi dezumanizaţi.

Este prezentată mărturia Terezei Mozés, supravieţuitoare a Holocaustului, a cărei uniformă purtată când a fost eliberată din lagăr este expusă într-o vitrină impozantă. Referitor la această uniformă, Tereza Mozés consemnează: „… Și a mai avut loc o schimbare plăcută în viața noastră. Rușii au vrut să ne ajute să schimbăm ceva în înfățișarea noastră zdrențăroasă, jalnică. Deoarece nu ne puteau da haine civile, ne-au împărțit articole de uniformă militară: «shimnastiorce», rubăști, pufoaice”.
Sunt expuse scrisorile pe care dr. Carol Mozés şi Tereza şi le-au trimis în primele zile de la închiderea acesteia din urmă în ghetou. După scurt timp, pe principiul că „evreii internați în ghetou nu pot fi destinatari”, şi acest drept le-a fost luat.
Tereza Mózes s-a născut la 6 noiembrie 1919. Viaţa de familie şi visul de a studia i-au fost spulberate de închiderea în ghetou şi deportarea, la 1 iunie 1944, la Auschwitz-Birkenau. De aici a fost dusă în lagărele din Letonia: Kaiserwald și Riga. I-a fost tatuat un număr matricol, care-i anula identitatea. A fost închisă şi în lagărul Stutthof. A avut şansa de a supravieţui ororilor din lagărele naziste. În acele locuri de suferință și nedreptate, orice sentiment şi drept i-au fost interzise. Firea puternică şi norocul au ajutat-o să supravieţuiască.
Atrag atenţia exponatele dedicate Évei Heyman – fetiţa de 13 ani care relatează grozăviile petrecute în ghetou în jurnalul intitulat „Am trăit atât de puţin”. Éva Heyman s-a născut la 13 februarie 1931 în Oradea. La 13 februarie 1944, Éva începe să scrie în jurnal, descriind condiţiile de viaţă tot mai dificile ale evreilor din oraş. În scurt timp, lumea ei, până atunci senină, în ciuda războiului, s-a prăbuşit. Jurnalul se încheie la 30 mai 1944 cu o invocaţie a vieţii: „Dar eu nu vreau să mor, micul meu Jurnal, eu vreau să trăiesc (…)”.
Din paginile jurnalului aflăm că Évei îi plăcea să se plimbe cu bicicleta roșie, să patineze şi dorea să devină fotoreporter. Înainte de a fi închisă în ghetou, Éva conştientiza pericolul în care se afla, consemnând, la data de 18 martie 1944, următoarele: „Vreau să rămân în viaţă cu orice preţ!”.
Éva și bunicii săi au fost deportați la Auschwitz într-un vagon de vite, în ultimul tren cu deportați din Oradea. Éva a fost selecționată de doctorul Josef Mengele pentru a fi subiectul unor experimente umane și a murit pe 17 octombrie 1944, la 13 ani.

Auschwitz e patrimoniul tuturor! Nimeni nu trebuie să uite şi să nege! Alături de partea documentară şi de obiectele expuse, prin instalaţii alcătuite din valize, coşuri, pantofi – necesari pentru a rămâne viu în lagăr, deşi nu sunt originali – ne-am propus să creăm un loc al memoriei în care vizitatorul să cunoască realităţile terifiante ale anului 1944 în Oradea şi consecinţele unui regim totalitar, dar şi să poată lăsa o piatră, potrivit obiceiului evreiesc, în amintirea victimelor Holocaustului.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

199 state 

(ultimul: Sint Maarten)

Numar de steaguri: 263

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 43

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

1 stat are peste 20,000  clickuri (Italia)

2 state au peste 10.000 clickuri (Franta,  Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

24 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

Hermann Hesse -bucher

Creat de altmariusscience Nov 7, 2012 at 5:47pm. Actualizat ultima dată de altmariusscience Nov 7, 2012.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell & Steiner - 1

Creat de altmariusclassic Oct 8, 2012 at 7:52pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Oct 8, 2012.

Neuerscheinungen zum Schnell &Steiner - 3

Creat de altmariusclassic Oct 8, 2012 at 7:50pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Oct 8, 2012.

Neuerscheinungen zum Bohlau - 1

Creat de altmarius Aug 29, 2012 at 7:30am. Actualizat ultima dată de altmarius Aug 29, 2012.

Neuerscheinungen zum Schnell & Steiner - 2

Creat de altmarius Aug 29, 2012 at 7:26am. Actualizat ultima dată de altmarius Aug 29, 2012.

Neuerscheinungen zum Schnell & Steiner

Creat de altmariusplus Mar 14, 2012 at 3:01pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Mar 14, 2012.

Grosse Kunstfuhrer: Maribor

Creat de altmariusconcurs Feb 22, 2012 at 1:08pm. Actualizat ultima dată de altmariusconcurs Feb 22, 2012.

© 2020   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor