Simbioză şi parazitism

[Miron Manega]

Pe 31 octombrie a avut loc, aşa cum se ştie, licitaţia de toamnă a casei Artmark. Încasările au fost de 1.045.000 de euro, ceea ce înseamnă o creştere cu 4,5 % faţă de licitaţia similară de anul trecut, şi cu 40,2 % faţă de 2010.

Dar nu asupra rezultatelor licitaţiei vreau să mă opresc, ci asupra unui detaliu aparent lipsit de importanţă. Printre cele 135 de lucrări reunite sub genericul “Mari maeştri ai picturii româneşti”, se afla una care nu prea avea ce căuta acolo. Nici în raport cu genericul (artistul nu a ajuns la nivelul acestei titulaturi), nici în raport cu contextul. Pictura sa (ulei pe placaj), intitulată “Tomberonul”, este literalmente o lucrare pornografică. Fără a intra în detalii, care ar fi greu de explicat în cuvinte, lucrarea reprezintă o femeie de serviciu împingând un tomberon iar în jurul ei sunt cinci scene explicite de sex oral, realizate cât se poate de realist.

N-am nimic, nici cu Borzo, nici cu pornografia, nici cu orice fel de frondă. Dar, în momentul în care demolezi ceva pe teritoriul artei trebuie să şi pui ceva în loc, iar gestul contestatar trebuie să aibă relevanţă conceptuală (adică ceva în genul “Fântânii” lui Marcel Duchamp, aşa cum a fost percepută ea în momentul şi în contextul artistic al vremii). Din acest punct de vedere, Catedrala Mântuirii Neamului din slănină, realizată în 2005, de acelaşi Dumitru Gorzo, este mult mai explicită ca mesaj şi mai relevantă ca atitudine. “Tomberonul”, în schimb, n-are nici sens, nici subtext care să justifice violenţa pornografică a imaginii. Este, pur şi simplu, exact ceea ce se vede: un ditamai panoul de placaj (200 X 125 cm) pe care sunt exhibate nişte fantasme erotice, nu se ştie dacă ale femeii de serviciu din centrul imaginii sau ale autorului.

Asemenea gesturi de frondă au existat, există şi vor mai exista, iar unele au făcut chiar carieră. Celebrul tablou al lui Gustave Courbet (din 1866!) intitulat “L’origine du monde” ipostaziază un sex de femeie într-un racursi aproape ginecologic, cu toate detaliile din jur. Deşi violentă, imaginea este perfect coerentă din punct de vedere conceptual. O replică la această lucrare a fost prezentată la FIAC 2012, prin lucrarea „L’origine de la guerre” în care autorul, un artist danez pe nume Orlan, a înlocuit torsul femeii cu cel al unui bărbat. Racursiul este din acelaşi unghi iar organul sexual al bărbatului este în erecţie. Lucrarea este atât de dură, încât Facebook-ul i-a suspendat artistului contul, însă forţa conceptuală a găselniţei i-a făcut pe francezi să accepte lucrarea la FIAC 2012.

În cazul “Tomberonului” lui Gorzo, fronda este facilă, “fumată” demult şi destul de stângace ca standard de măiestrie. Am impresia că Gorzo se joacă de-a fronda şi lumea îl ia în serios ca artist. Alexandru Bâldea, managerul casei Artmark, îl apreciază totuşi, pentru că îl consideră un perpetuu antimanierist. Eu am impresia că e un perpetuu “scandalagiu”, care nu şi-a găsit timp să şi creeze ceva. Pentru că lucrări ca “Tomberonul” nu înseamnă nimic ca artă, cu sau fără pretextul frondei. De altfel, lucrarea (estimată la 4.500-7.000 euro) a şi rămas nevândută. Din punctul de vedere al organizatorului Artmark, locul ei în expoziţia licitaţiei a avut însă un rol bine definit, şi anume acela de reactiv, de generator de atitudini şi dezbatere. Sub acest aspect, Artmark şi-a atins scopul, dovadă şi acest text. Pe de altă parte, tot Artmark urma să organizează, pe 13 noiembrie, o licitaţie tematică intitulată “Erotice”. “Tomberonul” lui Gorzo a fost doar un preambul de tatonare, o “substanţă de contrast”, deci o strategie de marketing.

Cât priveşte “coabitarea” acestui gen de artă cu arta propriu-zisă, ce-aş putea să mai adaug? Noi, la ţară, îi zicem simbioză. Sau parazitism…

 

Sursă: certitudinea.ro