„Sighișoara în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Evoluții și realități urbane”, de Rareș Sorin Șopterean

[altmariusistoric]

Autor: Ciprian Plăiaşu

Editura Pro Universitaria: „Sighișoara în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Evoluții și realități urbane”, de Rareș Sorin Șopterean

În volumul de față sunt scoase în evidență transformările pe care le cunoaște societatea transilvăneană în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, strânsul raport dintre diversitatea etnică, culturală și confesională a provinciei. Subiectul tratat ajută la realizarea unui tablou al Sighișoarei din perspectiva transformărilor pe care le regăsește sub cele trei regimuri ale epocii: neoabsolutism, liberalism și dualism. Totodată, se regăsește o schiță a orașului Sighișoara de la începuturi până la mijlocul secolului al XIX-lea, urmărind evoluția orașului, de la aspectele edilitare la aspecte sociale și culturale.

Autorul, Rareș Sorin Șopterean (n. 1992), este muzeograf în cadrul expoziției muzeale Casa Breslelor din Sighișoara, cu studii de licență și masterat în Istorie la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș și doctorat în Filologie la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș.

„Parte a Imperiului dunărean, provincia transilvăneană traversează în a doua jumătate a secolului al XIX-lea apele unor prefaceri fundamentale. Semnele noului s-au înfiripat timid ori au eclatat spectaculos la nivelul structurilor social-economice, al instituţiilor, al evoluţiei tehnicilor, în conştiinţa publică, în cultură sau ideologie. Transformările pe care le cunoaşte societatea transilvană în a doua jumătate a secolului al XIX-lea sunt complexe, diversitatea etnică, culturală, confesională a provinciei impunând ritmuri diferite, generate de tradiţii, evoluţii sociale şi culturale diverse. Prin lucrarea de faţă, mi-am propus să surprind maniera în care un oraş transilvan experimentează prefacerile epocii, evoluţiile pe care acesta le înregistrează, maniera în care se integrează în Imperiul Habsburgic, respectiv monarhia dualistă după anul 1867, mişcările specifice din interiorul populaţiei aşezării precum şi structura habitatului şi poziţionarea diverselor grupuri sociale în oraş”, notează autorul, în prefață.