Sfinţii Prunci Nevinovaţi. Cardinalul Piacenza: "Acel fir roşu dramatic şi glorios"

[altmariustotal catolic]

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=202112144

de cardinal Mauro Piancenza
preşedinte internaţional al Fundaţiei Kirche in Not

La trei zile după ce am celebrat cu atâta bucurie sărbătoarea Naşterii Domnului, calendarul liturgic ne prezintă sărbătoarea Sfinţilor Prunci Nevinovaţi; după atâta dulceaţă ne aflăm în faţa unei aşa cruzimi, violenţe şi dureri. Şi totuşi această sărbătoare ne ajută să înţelegem adevăratul sens al Naşterii Domnului Nostru Isus Cristos. Crăciun care, făcându-ne să contemplăm un nou-născut, ne procură o bucurie intimă şi atâta duioşie. Dar, în cazul lui Isus, este vorba de un prunc care are "pretenţia" de a învinge răul; pentru aceasta va găsi mereu opoziţie pe pământ. El este lumina lumii, dar întunericul i se opune imediat, nu vrea să fie luminat de această lumină. Sărbătoarea Sfinţilor Prunci Nevinovaţi ne arată lupta pe care Isus va trebui s-o înfrunte în toată viaţa sa pământească. El a venit pentru a învinge întunericul, dar nu-l poate învinge fără să treacă prin suferinţă şi cruce. În acest mod se prevesteşte deja pătimirea sa.

Din momentul uciderii Pruncilor Nevinovaţi se deapănă un fir roşu pe cât de dramatic pe atât de glorios care ne face să ajungă până la noi pelerini în această lume, în acest timp al nostru. Este indiscutabil că martiriul a desfăşurat un rol de stimulent obişnuit al fervorii. În preocupările şi în gândurile creştinilor, martiriul a ocupat un loc care este greu de exagerat. În acea răscruce sângeroasă, unde s-au întâlnit timp de trei sute de ani fricile celor timizi şi speranţele generoase ale celor curajoşi, s-au format generaţii de eroi, a căror moarte a fost cuceritoare. Dar martiriul a însoţit mereu şi însoţeşte mereu drumul Bisericii lui Cristos în istorie, în lume. Oricum trebuie să spunem că, în sine, fiecare creştin autentic este candidat la martiriu şi trebuie să trăiască în acest fel. Cu această exigenţă totală Evanghelia se adresează fiecăruia dintre noi. Fiecare creştin este făcut pentru a fi martir şi martirii îi fac pe creştini. O Biserică ce nu şi-ar aminti de martirii săi de ieri sau n-ar descoperi şi n-ar susţine martirii de astăzi nu poate revendica onoarea de a fi Biserica lui Cristos. Aşa cum a scos în evidenţă Papa Francisc, "persecuţia împotriva creştinilor astăzi este chiar mai puternică decât în primele secole ale Bisericii, şi există mai mulţi creştini martiri decât în acea epocă".

Se poate porni de la un număr impresionant: 416 milioane! Este vorba de creştinii care trăiesc în naţiuni ameninţate de persecuţie din ură împotriva credinţei. Sunt douăzeci de ţări care prezintă date îngrijorătoare: se merge de la Arabia Saudită la Burkina Faso, de la Camerun la China, şi apoi Coreea de Nord, Egipt, Eritreea, Filipine, India, Indonezia, Iran, Irak, Myanmar, Niger, Nigeria, Pakistan, Republica Centrafricană, Siria, Sri Lanka şi Sudan. În Irak pe parcursul unei generaţii populaţia creştină s-a redus cu peste 90%, în Siria există motiv de a estima că creştinii să fie mai puţini de o treime din cei 1,5 milioane prezenţi înainte de începerea conflictului. Fără îndoială, radicalizarea progresivă a continentului african, în special în zonele sub-sahariană şi orientală, unde prezenţa de grupuri jihadiste a crescut mult, constituie cauza principală a fenomenului persecutor majorat. Dar această radicalizare se extinde din Mali în Mozambic, din Comore în Oceanul Indian în Filipine în Marea Chineză de Sud; scopul este crearea unui aşa-numit califat transcontinental. Şi cum să ignorăm plaga neliniştitoare a răpirilor? Mai ales în Egipt, Irak, Mozambic, Nigeria, Pakistan şi Siria unde au loc şi convertiri forţate şi violenţe sexuale în dauna femeilor şi fetelor creştine. Dar nu putem uita şi unele regimuri politice autoritare care continuă să oprime minorităţile creştine şi alte comunităţi religioase vulnerabile. În afară de asta, în actualele circumstanţe actuale trebuie luat în considerare un fenomen cu totul nou: abuzul tehnologiei digitale, al cyber networks, al supravegherii în masă bazate pe inteligenţa artificială şi pe tehnologia recunoaşterii faciale pentru a putea asigura un control crescut cu finalităţi în mod clar discriminatoare. Sunt fenomene cu adevărat neliniştitoare. Să nu uităm Occidentul unde nu poate scăpa răspândirea tot mai mare a unei "persecuţii educate", conform expresiei eficace create de Papa Francisc pentru a descrie conflictul dintre noile tendinţe culturale şi drepturile individuale la libertatea de conştiinţă, conflict din cauza căruia religia este izolată în perimetrul restrâns al locurilor de cult.

Aşadar, pătimirea lui Cristos continuă. Era necesar ca Isus Cristos să sufere (cf. Lc 24,36); mai este necesar ca Biserica să sufere pentru fidelitatea sa faţă de Cristos, pentru autenticitatea sa şi pentru a reînnoi capacitatea sa de a vorbi lumii şi de a o mântui. Martiriul este una din carismele sale. Ieri, martirii mai degrabă şi-au dat viaţa decât să ardă tămâie în faţa Cezarului; astăzi creştinii autentici şi coerenţi refuză să-i tămâieze pe acei deţinători ai puterii care dispreţuiesc orice demnitate umană, care manipulează minţile. Martiriul spune lumii că o viaţă fără Cristos este moarte şi că moartea cu Cristos este pentru el viaţă veşnică!

(După Agenţia SIR, 28 decembrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu