Sferele poeziei lui Nicolae SARBU...eseu de poetul Mihai LEONTE

[Mihai LEONTE]

SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU

Poetul este un om oarecare până în momentul definirii sale ca poet. Definirea poetului se face foarte greu, căci pentru cei din jurul său, el este un om obişnuit. De abia după apariţia unei plachete, încep să apără comentariile pe marginea evenimentului produs.
Despre Nicolaie SÂRBU, definirea ca poet a fost o îndelungă prelucrare în acele creuzete din care ies doar simbolurile cele mai curate. Nu a ieşit în faţă încă de la debutul său în “TRIBUNA” Clujului anului 1965.
Născut la 21-Septembrie-1945, în Ohaba - Forgaci (jud. Timiş) a terminat FILOLOGIA, făcând apoi ucenicia de poet la diverse reviste literare, cu greutate în lumea poeziei, enumerând doar: AMFITEATRU, LUCEAFĂRUL, CONTEMPORANUL, STEAUA, ORIZONT, SEMENICUL, ş.a. Echinoxist prin naştere, dar şi prin aderarea la gruparea denumită “ECHINOX”.
Venind la Reşiţa şi-a început ucenicia în ziaristică, de unde avea să culeagă tematica şi metaforele noilor şi viitoarelor poezii.
Dar ziariştii n-au voie să fie poeţi, ci trebuie să scrie reportaje, cu aspecte din uzine, şantiere, mine. În aceste noi condiţii ziaristul vede tot, nu roade imagini în birou, ci le culege direct de la sursă, cuprinzând astfel tirania observaţiei şi febra muncii forţate. Aceste imagini de o spontaneitate nemăsurată şi necontrolată, sunt prinse apoi în cleştele poetului şi filigranate pentru a deveni poezii.
Astfel în şantier imaginile reale devin cadre ireale ce înconjoară emisferele infinite de betoane, cabluri, cărămizi şi pixul devine coş de fum din vârful căruia se priveşte furnicarul pământean ca noduri în parfum. Iată deci de unde apare POEZIA.
Şi fiindcă ziaristului i se cere reportaj după reportaj, el păzeşte eroul viitor în chiar
clipele de somn, când bolboroseşte cifrele de plan, termeni tehnici, prilej de amuzament pentru chiar fiii eroului.
Dacă înainte de 1989 şi-a strecurat metafora perfidă ca “AURUL DIN ARIPI”, sugerând strălucirea, când de fapt acel aur era plumb. Căci fizic vorbind aurul este mai greu decât plumbul. Aici se poate vedea abilitatea artistului de a trece pe sub nasul cenzurii, care nu lăsa libertatea de exprimare, aceasta însemnând lătratul latinesc al câinilor, iar minereul de India făcând YOGA.
Călătoria poetului este simţită în tot ţinutul cărăşan, acolo unde sunt cazane, turnuri, unde Coşava vântul sălbatic, te poate preface în covrig sau peşte. La trecerea în nefiinţă a creştinului, flacăra sudurii îi ţine loc de lumânare. Cine poate înţelege asemenea trăiri?
Acolo unde nu avea să se termine ceea ce începuse, poetul vede ruinuri de vis, care rămân. De unde această proorocire sumbră?
Sunt mai mult ca sigur că poetul citise pe GEORGE ORWEL, căci totul se preia de cântare automate, în redute inexistente, mergând la poruncă, mâncând culori la o cină dincolo de nori. Curgerea aceasta de interpretări face pe cititor să mediteze mai adânc asupra a ceea ce a fost, dar şi pentru a-şi imagina viitorul, desigur în culori sumbre, chiar dacă el nu este redat astfel.
Şantierul poetului este în veşnică mişcare, generând întrebări retorice care măsoară cimentul cu baniţi pentru stropi de lumină şi ANE legendare sacrificate pentru kilowaţi inexistenţi.
Atenţia este deturnată de la antica ITHACĂ, pământ încă ne explorat suficient, comparat însă cu reportajele altui ziarist celebru, care a fost BRUNEA-FOX (1898-1977), astfel
poezia devine gâtul golaş al unei găini strivite în universul de mălai.
Poetul îşi prepară pergamentul de scris din propria-i piele, după reţete fatale, marcate de întuneric, încropite sub streaşina frunţii.
Poezia lui Nicolae SÂRBU este un rebus ne dezlegat, plin de criptograme care nu pot fi elucidate cu uşurinţă, dar care odată ce şi-au găsit cheile, dau o satisfacţie deosebită.
Salturile imagistice ale poeziei calcă istoria balcanică de la TROIA la Pietroasele de Buzău, descoperind ziduri de trăiri şi tezaure pline de semnificaţii. Astfel Cloşca cu Puii de Aur este coborâtă din neant în spaţiul terestru.
Coordonatele geografice venite din orizonturi imprevizibile surprind Golfstreamul, acel curent cald care întretaie meridianul de la Greenwich sugerând subtil nemişcarea în fotoliul comod al Şefului.
Personajele mitologice se perindă ca la ele acasă prin marea majoritate a versurilor, pornind de la egipteanul RA, trecând la VENERA şi legendarul HOMER, ascultat la calorifer, iar războinicul AHILE se preface într-un microprocesor maturizându-se modern.
Ca cititor comun acord mari şanse de viitor poetului Nicolae SÂRBU, care fusese obligat să asculte “Ceasornicul în baie” şi care acum are deschis un alt “ŞANTIER ÎN CREIER”.
DESIGUR mai rămân foarte multe de spus despre prea puţin cunoscutul POET, dar foarte cunoscutul ziarist şi om de cultură Nicolae SÂRBU.
În viitor îi dorim numai succese şi multă putere de muncă.
Materialul a fost conceput cu mijloacele modeste ale cititorului Mihai LEONTE.
Moldova Nouă 1 Octombrie 1998